Stil baroc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Stilul baroc a fost un stil artistic predominant în Europa și apoi pe alte continente, generat inițial în Italia, într-o anumită direcție a artelor vizuale, la sugestia explicit exprimată de către Biserica Romano-Catolică, cel mai mare "antreprenor" și sponsor al artei în Evul Mediu și Renaștere.

Caracteristici generale[modificare | modificare sursă]

Stilul baroc este caracterizat de monumentalitatea clădirilor și excesivitatea decorării interioare și exterioare a acestora (în arhitectură), folosirea scenelor dramatice cu personaje multiple reprezentate din unghiuri diverse grupate în jurul unui vortex asimetric plasat în ansamblu (în sculptură), realizarea de compoziții complexe cu personaje multiple aflate în situații dramatice prin utilizarea diagonalelor și a tehnicii clarobscurului (în pictură), crearea dramatismului interior și unei anumite "îndrăzneli", fanteziste chiar utopice, a discursului (în literatură, muzică și poezie).

Extindere în timp și spațiu[modificare | modificare sursă]

Imagine 1 - Stil baroc.
Blenheim Palace, Palatul Blenheim, Woodstock, Anglia, realizat între 1705 - 1722 de către arhitectul Sir John Vanbrugh, este un exemplu superb de stil baroc aplicat "total", fiind o realizare arhitectonică complexă, sofisticată și pur laică. În imagine se văd o aripă a castelului și o parte a grădinii sale cu statui. Totul, dar absolut totul ce se vede în această imagine (clădirea, grădina, statuile), este realizat în plin stil baroc, ajuns deja la apogeu.

Stilul baroc se referă la acel curent artistic european, denumit mai târziu baroc, generat în Italia la sfârșitul anilor 1600, devenit predominant în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, dar a cărui extensie maximă a fost de aproximativ 300 de ani, durând între anii 1600 și până în preajma începutului secolului XX. Stilul baroc a fost purtat și răspândit din Europa înspre imperiile coloniale ale Spaniei, Portugaliei, Franței și Angliei și, respectiv, în mai mică măsură, ale Olandei și Germaniei, peste tot în lume unde acestea au fondat colonii.

În același timp, stilul baroc nu a fost nici sincron geografic și nici nu a avut aceeași durată maximă temporală în toate culturile și țările în care a penetrat și s-a manifestat. În timp ce, spre exemplu, în jurul anilor 1740 - 1750, în Franța, barocul ajunsese deja la apogeu, cedând treptat locul rococoului, în România, mai exact în Transilvania, și Rusia barocul de abia începea să se manifeste prepoderent, ducând propria sa aventură artistică mult mai târziu decât oriunde, până în jurul anilor 1900 - 1910.

Chiar și Franța, unde se părea că barocul cedase definitiv locul clasicismului, rococoului și apoi neo-clasicismului, se manifestă o revitalizare puternică dar surprinzător de tardivă a acestuia, la mijlocul secolului al XIX-lea, sub forma cunoscută sub numele de neo-baroc.

Anvergură artistică[modificare | modificare sursă]

Stilul baroc s-a manifestat inițial în arhitectură, sculptură și pictură, dar în perioada ascendenței sale maxime (1670 - 1780) s-a manifestat prin pătrunderea sa triumfală în tot ceea ce se poate numi creație artistică și ideatică: balet, dans, grădinărit, filosofie, literatură, mobilier, muzică, teatru, etc.

Deschiderea, claritatea, reprezentarea lipsită de orice ambiguitate, ca fiind total opuse elementelor distinctive ale manierismului, stilul artistic predominant practicat de artișii secolelor al XV-lea și al XVI-lea, au fost comandamentele inițiale ale artiștilor pre-baroc, printre care Michelangelo Buonarroti este cel mai notabil. Prin extensie, aceleași elemente ale stilului pre-baroc, care au făcut tranziția de la manierism, au devenit definitorii ale stilului baroc.

Cei mai de seamă artiști europeni și, respectiv, de sorginte europeană: arhitecți, compozitori, filozofi, muzicieni, poeți, pictori, regizori, scenografi, scriitori și sculptori ai secolelor al XVII-lea, al XVIII-lea și al XIX-lea au avut un aport decisiv la crearea unei epoci istorice și al unui curent artistic ce poartă azi numele generic de baroc.

Reverberații ale stilului baroc în secolele XIX și XX[modificare | modificare sursă]

Arcurile de triumf sunt prezente printre creațiile relativ târzii ale arhitecturii antichității, fiind realizate pentru prima dată în Roma antică pentru comemorarea victoriilor romane pe câmpurile de luptă. Barocul arhitectural a preluat ideea de poartă formală de intrare într-un oraș sau într-o secțiune centrală a unui oraș prin realizarea de porți monumentale și arcuri de triumf dedicate întoarcerii acasă a eroilor.

Astfel Poarta Brandenburg din Berlin, realizată între 1788 și 1791, de arhitectul german Karl Gotthard Langhans, este un exemplu de construcție în stil neo-grec revitalizat (și adaptat Berlinului) având prezente clare influențe baroc.

Oricum, arcul de triumf parizian, comandat de Napoleon Bonaparte în 1806, dar terminat doar în 1836, are mult mai multe elemente de arhitectură baroc în componența sa. Arcul de triumf bucureștean, inspirat la rândul său de Arcul de Triumf din Paris, terminat în 1922, arhitect Petre Antonescu, este mai elegant, mai suplu, fiind cel mai "baroc" din aceste trei monumente ale victoriei. Frizele și bazoreliefurile care îl acoperă sunt realizate din marmură românească de la Rușchița, conferindu-i eleganță, prestanță și prezență inconfundabilă în peisajul bucureștean.

Originea cuvântului baroc[modificare | modificare sursă]

Cuvântul care se folosește astăzi pentru a desemna barocul în toate limbile este de origine portugheză ("barocco"), trecut prin filiera limbii franceze ("baroque") și/sau a celei italiene ("barocco"). În toate aceste trei limbi, sensul inițial al cuvântului era un substantiv ce desemna o perlă de formă neregulată. Ca adjectiv, folosit cu precădere în zilele noastre, desemnează ceva migălos și realizat în cele mai mici detalii, uneori realizat cu un exces de zel, posibil superfluu, iar ca substantiv desemnează desigur mișcarea artistică și culturală a epocii baroce care are o extraordinară întindere temporală de aproape patru secole.

Vezi și[modificare | modificare sursă]