Biserica fortificată din Brateiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica fortificată din Brateiu
Biserica fortificată din Brateiu Machetă pentru biserica fortificată din Brateiu Planul fortificaţiei din Brateiu[1]
Biserica fortificată din Brateiu
Machetă pentru biserica fortificată din Brateiu
Planul fortificaţiei din Brateiu[1]
Poziționare
Biserica fortificată din Brateiu se află în Județul Sibiu
Biserica fortificată din Brateiu
Biserica fortificată din Brateiu
Coordonate46°10′27″N 24°25′20″E46°10′27″N 24°25′20″E
LocalitateBrateiu
ComunăBrateiu
ȚaraRomânia
Adresasat Brateiu, nr.33
Edificare
Biserică-sală în stil goticfortificată
Tipdefensivă
Data începerii construcțieisecolul al XIV-lea
Clasificare
LMISB-II-a-A-12339

Biserica evanghelică fortificată din Brateiu, județul Sibiu, a fost construită în secolul XIV. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI SB-II-a-A-12339, cu următoarele obiective:

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Prima mențiune documentară a localității este în anul 1283, într-un document care stabilește relațiile dintre episcopul capitulului de Alba Iulia și preoții capitulului de Mediaș, unul dintre ei fiind numit Siegfried de la Muntele Mariei ( Siffridus de Monte Mariae ) care este de fapt veche denumire a Brateiului ce se regăsește în hramul bisericii.

Numele românesc Bratei și cel german Pretai își au etimologia în latinescul "protodiaconus" ce a dat numele maghiar al așezării "Baráthely", cu semnificația de "Satul călugărului". Așezarea a mai purtat numele de Monte Mariae (1283), Maro (1289), Prathia (în 1359 și 1516), Bretay (1528) și Pretoa în dialectul săsesc, denumire care a rămas aproape neschimbată din 1359. Statisticile conscripțiilor istorice arată că în 1359 existau în sat 94 ce capi de familie, 6 văduve, 4 păstori și un învățător. Între anii 1524 - 1596, se menționează că tinerii din Brateiu făceau studiile la Brașov și Viena. În perioada 1615 - 1639, preotul satului a fost Johannes Fabini, preot care deținea incunabulul[2] Opuscula plurima de Augustinus Aurelius, tipărit în anul 1481 la Strasbourg, carte ce se află astăzi la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Numele de Johannes Fabini a fost purtat de asemenea și de un alt preot al secolului al XIX-lea, care și-a făcut studiile la Berlin, Tübingen și Halle. Analiza demografică este asemănătoare tuturor așezărilor săsești din Transilvania și anume: în 1786 erau 824 de locuitori, în 1910 erau 1463 de locuitori, în anul 1940 au scăzut la 745 de locuitori, pentru ca în anul 1995 comunitatea luterană din Brateiu să fie compusă doar din 24 de membri. În 1995 slujba la biserica satului era făcută de către preotul din Mediaș.

Biserica[modificare | modificare sursă]

Gravură de Albert Reich, 1916

Satul face parte din capitulul Mediaș. Cetatea bisericească este amplasată în partea de nord a străzii lărgite din mijlocul localității. În secolul al XIV-lea, se construiește o bazilică gotică timpurie cu hramul Sfintei Maria Magdalena. Corul are absidă poligonală 5/8 și o boltă stelară cu nervuri[3]. Pe peretele nord-vestic al corului se păstrează picturi murale, datate 1481. Arcadele dintre nava principală și colateralul sudic sunt demolate, iar zidul de sud supraînălțat, astfel realizându-se o sală a bisericii. În partea de nord se păstrează arcadele cu coloane neprofilate și capiteluri tratate în mod diferit. În fața lor se ridică pilaștrii ce susțin tavanul sălii. Portalul vestic cu o dublă retragere are profilatură compusă din ciubuce și profil pară, precum și o friză de capiteluri cu frunză de viță. Consolele care susțin lintoul portalului sunt decorate cu un portret de bărbat, plastica arhitecturală fiind degradată. În cor se găsește o cristelniță gotică. Altarul neogotic este datat din 1904. Deasupra corului s-a ridicat un nivel fortificat, susținut de arce care leagă contraforturile, înălțate până la nivelul fortificat. Turnul clopotniță a fost prevăzut cu un drum de strajă rezemat pe console de lemn, având deasupra un acoperiș piramidal. Zidul de centură, care astăzi mai are o înălțime de șase metri, este sprijinit parțial de contraforturi exterioare. În sudul cetății se află turnul de poartă cu cinci niveluri și parterul acoperit de o boltă semicilindrică. Părți din incinta fortificată au fost demolate în 1906, construindu-se din materialul rezultat o sală pentru comunitate.[4][5]

Fortificația[modificare | modificare sursă]

Fortificația care înconjoară biserica datează aproximativ din aceeași perioadă ca și schimbările majore aduse bisericii. Din zidul de incintă nu se mai păstrează nici meterezele și nici drumul de strajă. Zidul de apărare are formă ovală și se adaptează terenului. În nord este un povârniș care coboară spre Târnava, în vest este un sanț adânc, partea din sud și din est este apărată de un turn masiv pătrat unde era și poarta, ca și de o clădire dreptunghiulară cu două etaje, aceasta a fost demolată în 1906 când și partea de sud a zidului a fost demolată în scopul construirii unei săli a obștii. Mai există însă contraforții, care îl sprijină la intervale regulate.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Juliana Fabrițius Dancu - Sachsische Kirchenburgen in Siebenburgen, Zeitschrift Transilvania, Sibiu, 1983.
  2. ^ INCUNABUL = Carte sau o foaie volantă tipărită cu plăci metalice și care este datată la primele decenii de la apariția tiparului, adică în perioada 1450 - 1500.
  3. ^ Hermann Fabini, Universul cetăților bisericești din Transilvania (pag.148)
  4. ^ Hermann Fabini, Universul cetăților bisericești din Transilvania (pag.149)
  5. ^ Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
    • După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
    • După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Universul cetăților bisericești din Transilvania, Editura Monumenta, Sibiu, 2009, ISBN 978-973-7969-11-8
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]