Biserica evanghelică din Monariu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica evanghelică C.A., azi penticostală
RO BN Biserica evanghelica din Monariu (1).jpg
Poziționare
Localitatesat Monariu; comuna Budacu de Jos
Țara România
Adresa46 A
Edificare
Data finalizării1755-1782
Clasificare
Cod LMIBN-II-m-A-01678
Cod RAN32740.03
Biserica evanghelică din Monariu, comuna Budacu de Jos, județul Bistrița-Năsăud, foto: martie 2018.
Intrarea principală a bisericii, protejată de porticul vestic
Turnul de plan pătrat, acoperit cu un coif piramidal
Amvonul de piatră, singurul element păstrat din mobilierul original al bisericii

Biserica evanghelică din Monariu este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Monariu, comuna Budacu de Jos.[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 32740.03.[2]

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Monariu, mai demult Monora, Monar (în dialectul săsesc Minoarken, Minuarkn, germană Minarken, Molnarken, Malomarken, maghiară Malomárka) este un sat în comuna Budacu de Jos din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Numele localității Monariu apare pentru prima dată într-un document din anul 1246.

Biserica[modificare | modificare sursă]

Fosta biserică evanghelică din Monariu este o prezență unică în cadrul patrimoniul construit transilvan, datorită planimetriei și formelor neobișnuite secolului al XVIII-lea. Este amplasată în centrul localității, pe latura estică, mai ridicată a pieței largi. Planimetria clădirii se compune dintr-o navă circulară și un cor dreptunghiular, peste care se ridică un turn. Clădirea bisericii s-a zidit în mare parte din cărămidă, iar elementele de piatră provin din biserica veche, medievală, a satului, care a fost demolată.

Interiorul navei este marcat de o galerie care urmărește planimetria circulară pe trei laturi, sud, vest și nord, fiind sprijinită pe pilaștrii adosați peretelui navei.

Nu există prea multe date referitoare la interiorul bisericii originale. Altarul de factură clasicistă din 1885 a fost realizat de meșterul J. Eder din Viena, tabloul central reprezentând scena cu Iisus în Grădina Ghetsimani. Orga bisericii, datată 1851 provine din atelierul sighișorean al meșterilor Samuel și Friedrich Binder. Biserica a fost dotată cu un clopot mai mare în 1792 și cu unul de dimensiuni mai reduse în 1925[3].

După exodul sașilor transilvăneni, biserica a fost cumpărată de comunitatea penticostală din localitate.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini: Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen. Band I. Heidelberg, 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini[modificare | modificare sursă]



Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica evanghelică din Monariu