Biserica fortificată din Valea Viilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica fortificată din Valea Viilor
Ansamblul bisericii evanghelice fortificate, sat Valea Viilor; comuna Valea Viilor, județul Sibiu (foto: aprilie 2014)
Ansamblul bisericii evanghelice fortificate, sat Valea Viilor; comuna Valea Viilor, județul Sibiu (foto: aprilie 2014)
Poziționare
Biserica fortificată din Valea Viilor se află în Județul Sibiu
Biserica fortificată din Valea Viilor
Biserica fortificată din Valea Viilor
Coordonate Coordonate: 46°4′54″N 24°16′43″E / 46.08167°N 24.27861°E / 46.08167; 24.2786146°4′54″N 24°16′43″E / 46.08167°N 24.27861°E / 46.08167; 24.27861
Localitate Valea Viilor
Județ Valea Viilor
Țara România
Adresa sat Valea Viilor nr.341
Edificare
Biserică gotică sală fortificată
Tip defensivă
Data începerii construcției secolul al XV-lea
Clasificare
LMI SB-II-a-A-12582
Interiorul bisericii-sală, cu reţeaua de nervuri în formă de plasă, pe bolta semicilindrică cu penetraţii, și orga de la 1709
Altarul, datat 1779, opera sculptorului Stephan Folberth din Sighișoara
Pictura altarului, detaliu: Cina cea de Taină
Tabernacolul din partea nordică a corului, datând din 1504 (detaliu)
Vechea cristelniță
Baldachinul amvonului din 1746
Hersa, deasupra portalului de nord din 1525, care s-a păstrat intactă
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica fortificată din Valea Viilor

Biserica evanghelică fortificată din Valea Viilor, județul Sibiu, a fost construită în secolul XV. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI SB-II-a-A-12582, cu următoarele obiective:

Biserica fortificată din Valea Viilor este inclusă în Lista patrimoniului mondial UNESCO din România.

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Valea Viilor, colocvial Vorumloc (în dialectul săsesc Wormloch, Vurmliχ, în germană Wurmlochl în maghiară Nagybaromlak), este o localitate în județul Sibiu, Transilvania, România. Aparține de comuna Valea Viilor și este așezat într-o cunoscută zonă viticolă.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Localitatea apare menționată pentru prima oară în istorie în anul 1263 ca posessio Barwmlak.[1] În 1305, după moartea comitelui Apafi, proprietarul comunei, fiii săi Gregor și Iacob și-au împărțit mai multe posesiuni, între care și terra Baromlak.[2] În anul 1357 Gebhard din Vorumloc a fost conducătorul preoților reclamanți din decanatul Șeica împotriva episcopului de Alba Iulia, în chesiunea zeciuielii.[3] În anul 1411 abatele de la Cluj-Mănăștur a reclamat localitatea Vorumloc, pe care o considera posesiune a sa.[4]

Biserica[modificare | modificare sursă]

În secolul al XIV-lea este ridicată o biserică gotică sală, poate inițial o bazilică, asemenea celor din satele învecinate. De la această construcție, menționată în 1414, nu putem identifica astăzi nimic. Biserica actuală a fost ridicată în secolul al XV-lea și transformată în cetate bisericească în jurul anului 1500, când biserica a suferit multe modificări fiind fortificată. În jurul anului 1520 intrarea principală din vest, sub clopotniță, a fost zidită. În fața intrării a fost ridicat un contrafort, care la o înălțime de 10 metri, legat de alti doi contraforți, formează un drum de strajă. Au fost deschise două intrări în biserică, una în partea de sud, cealaltă în nord. Fiecare poartă a fost înzestrată cu un grătar de apărare și un turn cu scară giratorie. Transformări mari a suferit corul, care a fost îmbrăcat cu zidul masiv al turnului, care se ridică deasupra în patru etaje. Deasupra primului acoperiș al turnului este un drum de strajă, iar deasupra acestuia un al doilea acoperiș.

În anul 1738, biserica suferă unele stricăciuni din cauza unui cutremur, reparațiile fiind gata în 1742. Renovări s-au făcut și în 1781 si 1826. În cursul unor lucrări de restaurare efectuate între 1969-1970 a fost consolidat zidul de incintă pe latura de SE și s-a reconstruit drumul de strajă pe latura de N. În 1987 a fost consolidat turnul corului, iar între 1996-1997 au fost reparate drumurile de strajă de la turnul clopotniță și turnul corului.

Alături de actuala biserică exista o capelă dedicată Sf. Cyriacus (Chiriac sau Țiriac),[5] atestată în anul 1446.[6]

Fortificația[modificare | modificare sursă]

Biserica este înconjurată de o singură incintă ovală, în care se intra printr-un gang boltit situat în partea de vest, care putea fi închis cu o hersă. Se mai păstrează trei bastioane pe flancuri, în cele patru puncte cardinale. Zidurile ajung la 6-7 metri înălțime și au metereze și guri de aruncare sprijinite pe console.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Pinter Zeno Karl, Rotonda de la Orăștie, în vol. In memoriam Radu Popa. Temeiuri ale civilizației românești în context european. Cluj-Napoca, 2003.
  • Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-säschsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Bd. I, Heidelberg 2002, pag. 823.
  2. ^ Franz Zimmermann, Carl Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, vol. I (1191-1342), Hermannstadt [Sibiu], 1892, nr. 230.
  3. ^ Franz Zimmermann, Carl Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, vol. II, Hermannstadt [Sibiu], 1897, nr. 146.
  4. ^ Franz Zimmermann, Carl Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, vol. III, Hermannstadt [Sibiu], 1897, nr. 513.
  5. ^ Unul din cei Paisprezece ajutători.
  6. ^ Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-säschsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Bd. I, Heidelberg 2002, pag. 826.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]