Biserica fortificată din Copșa Mare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica fortificată din Copșa Mare
Biserica fortificată din Copșa Mare Machetă pentru biserica fortificată din Copşa Mare Planul fortificaţiei din Copșa Mare[1]
Biserica fortificată din Copșa Mare
Machetă pentru biserica fortificată din Copşa Mare
Planul fortificaţiei din Copșa Mare[1]
Poziționare
Biserica fortificată din Copșa Mare se află în Județul Sibiu
Biserica fortificată din Copșa Mare
Biserica fortificată din Copșa Mare
Coordonate46°8′1″N 24°33′2″E46°8′1″N 24°33′2″E
LocalitateCopșa Mare, Sibiu
JudețBiertan
ȚaraRomânia
AdresaSat Copșa Mare, nr.237
Edificare
Bazilică gotică cu elemente barocefortificată
Tipdefensivă
Data începerii construcțieisecolul al XIV-lea
Clasificare
LMISB-II-a-A-12364

Biserica evanghelică fortificată din Copșa Mare, comuna Biertan, județul Sibiu, a fost construită în secolul al XIV-lea. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI SB-II-a-A-12364, cu următoarele obiective:

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Copșa Mare,, mai demult Căpușul Mare (în dialectul săsesc Grisz-Kopesch, Grîskôpeš, Kopeš, în germană Gross-Kopisch, Großkopisch, în maghiară Nagykapus), este un sat în partea de nord a județului Sibiu, în Podișul Târnavelor. Aparține de comuna Biertan.

Comună liberă a vechiului Fundus Regius, Copșa Mare stăpânea cele mai întinse și renumite plantații viticole din Țara Vinului. La începutul secolului al XIV-lea slujbele erau oficiate într-o bazilică gotică cu trei nave, însă un document din 1283 aduce cu sine ipoteza existenței unei bazilici mai vechi. Făcea parte din "Terra Medies".

Biserica[modificare | modificare sursă]

Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1283[2]. Pe o pantă în estul satului se află cetatea bisericească. Prima construcție religioasă a fost o bazilică gotică cu 3 nave turn, ridicată la începutul secolului al XIV-lea. Colateralele, care au inclus și turnul de vest, au avut înspre nava principală arcade cu arcuri frânte. În secolul al XIV-lea, cu ocazia fortificării ansamblului, colateralele au fost demolate și arcadele zidite. Zidurile deasupra navei principale au fost supraînălțate și prevăzute cu guri de tragere. Turnul clopotniță capătă un drum de strajă și acoperiș piramidal. Corul a fost prevăzut cu o absidă 5/8 și este supraînălțat cu un nivel fortificat, astfel acoperișul corului îl depășește pe cel al navei cu 11 m. Nivelul ieșit în consolă, ce se sprijină pe arce așezate pe contraforturi, asigură apărarea dinspre dealul deasupra ansamblului. Ferestrele cu stâlpi mediani au mulaje gotice târzii, iar în cor și sacristie se observă bolți stelare. Între 1795-1797 nava principală este acoperită cu o boltă pe arce dublouri cu penetrații laterale. Fragmente ale unui altar poliptic gotic târziu, cu statui de lemn în nișa altarului, au fost transportate, în 1975, în Sibiu, unde au fost consolidate și restaurate, fiind folosite pentru un altar care se află astăzi în sacristia bisericii parohiale din Sibiu. Altarul îl reprezintă pe Isus al Durerii, flancat de 2 îngeri. În biserica din Copșa Mare se găsește astăzi un altar clasicist, datat 1854, cu 6 coloane corintice și un coronament baroc. Atât baldachinul amvonului, cât și cristelnița sunt realizate în stilul baroc. Orga este datată 1800. Un patrulater neregulat constituie zidul de incintă sprijinit de contraforturi. În partea de nord - est, un turn cu 2 niveluri și acoperiș pupitru, este amplasat în fața zidului de incintă. În 1967-1968 și în 1977 au fost realizate lucrări de consolidare la biserică, iar în 1995, acoperișul bisericii a fost reparat[3].[4]

Fortificația[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XVI-lea a fost ridicat zidul de apărare, iar pe colțul nord - estic s-a construit un turn cu o amprentă în formă de pătrat. Turnul are două niveluri și are prevăzute mașiculiuri similare celor de la biserica fortificată din Biertan. Odinioară exista un turn și pe colțul sud - vestic. Odată cu trecerea timpului, localnicii au ridicat o mulțime de cămări pentru provizii de-a lungul zidului, acestea fiind demantelate ulterior.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
    • După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
    • După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Universul cetăților bisericești din Transilvania, Editura Monumenta, Sibiu, 2009, ISBN 978-973-7969-11-8
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Pinter Zeno Karl, Rotonda de la Orăștie, în vol. In memoriam Radu Popa. Temeiuri ale civilizației românești în context european. Cluj-Napoca, 2003.
  • Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Juliana Fabrițius Dancu - Sachsische Kirchenburgen in Siebenburgen, Zeitschrift Transilvania, Sibiu, 1983.
  2. ^ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, 2 vol., Iași, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1967 - 1968.
  3. ^ Hermann Fabini, Universul cetăților bisericești din Transilvania
  4. ^ Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung

Legături externe[modificare | modificare sursă]