Biserica fortificată din Mercheașa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica fortificată din Mercheașa
Biserica fortificată din Mercheașa  Machetă pentru ansamblul fortificat din Mercheaşa  Planul ansamblului fortificat[1]
Biserica fortificată din Mercheașa
Machetă pentru ansamblul fortificat din Mercheaşa
Planul ansamblului fortificat[1]
Poziționare
Biserica fortificată din Mercheașa se află în Județul Brașov
Biserica fortificată din Mercheașa
Biserica fortificată din Mercheașa
Coordonate Coordonate: 46°06′59″N 25°20′10″E / 46.11639°N 25.33611°E / 46.11639; 25.3361146°06′59″N 25°20′10″E / 46.11639°N 25.33611°E / 46.11639; 25.33611
Localitate Mercheașa, Brașov
Județ Homorod
Țara România
Adresa Sat Mercheașa nr.336
Edificare
Bazilică romană modificată stil gotic fortificată
Tip defensivă
Data începerii construcției secolul al XIII-lea
Clasificare
LMI BV-II-a-B-11732

Biserica evanghelică fortificată din Mercheașa, comuna Homorod, județul Brașov, a fost construită în secolul al XIII-lea pe baza unei vechi bazilici romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice fortificate format din biserică, anexe, incinta fortificată și un turn este monument istoric, cod LMI BV-II-a-B-11732.

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Mercheașa, (în dialectul săsesc Streitfert, Štret'tfert, în germană Streitforth, Steritforth, în maghiară Mirkvásár), este un sat din comuna Homorod, județul Brașov, Transilvania, România. Mercheașa se află la o distanță de 11 km de Rupea. Prima atestare documentară a localității este făcută într-un registru bisericesc de evidență a impozitelor, unde este amintită așezarea "Stristfordia" ca aparținând de Scaunul Rupea.[2]

Mercheașa este învecinată la nord de satul Jimbor, la sud de comuna Homorod (de care aparține administrativ), iar la sud-vest de comuna Cața. În subsolul localității se găsește un masiv de sare[3]. Tradiția exploatării apei sărate de către localnici (din fântâni special amenajate) și a folosirii acesteia în gospodării s-a păstrat în aceasta zonă până în prezent.

Biserica[modificare | modificare sursă]

Biserica evanghelică din Mercheașa a fost ridicată probabil în secolul al XIII-lea ca o bazilică în stil romanic prevăzută cu trei nave și un turn în partea de vest a bisericii. Ca în toate cazurile de pe teritoriul Pământului crăiesc pe care s-au așezat sașii, se poate presupune ca la sfârșitul secolului al XV-lea, ansamblul bisericii a suferit modificări de esență cu privire la mărirea capacităților defensive. În această perioadă de început de secol al XVI-lea s-a făcut demantelarea colateralei sudice și parțial a celei nordice și s-au executat prin zidire, arce despărțitoare. Este posibil să se fi astupat și portalul vestic al turnului deschizâdu-se noi intrări pe latura nordică și apoi pe cea sudică a navei.

Biserica are astăzi imaginea unei biserici de tip hală, având altarul și corul la același nivel cu nava centrală. O lanternă cu bază octogonală este prezentă pe latura vestică a turnului clopotniță, deasupra trunchiului piramidal al acoperișului. Orga este realizata de Johannes Prause și a fost instalată aici în anul 1788.În 2002 orga a fost mutată la biserica din Vulcan, județul Brașov. [2]

Fortificația[modificare | modificare sursă]

La începutul secolului al XVI-lea s-au executat modificări de structură în ce privește fortificația bisericii. Acum s-a ridicat incinta patrulateră ce avea turnuri cu acoperișuri în pupitru la coțuri.[2] Curtina avea circa șase - șapte metri în înălțime și un drum de strajă acoperit și sprijinit în console de lemn. Pe singurul bastion care a rămas până în ziua de astăzi, există o inscripționați anii 1517 și 1541. Într-o altă parte stă scris: "Ce bine este când capetele cenușii sunt înțelepte, prudente și domnii sunt prevăzători". Turnul nord vestic era cunoscut ca "Bastionul Slăninei". Curtina vestică a fost demolată în anul 1800 și cu materialele rezultate s-a construit primăria. Turnul nod - estic, care funcționa ca donjon, s-a deteriorat și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea se prăbușește. Turnul clopotniță a fost construit în perioada 1848 - 1858. În anul 1899 este dărâmată curtina vestică, ce a mai rămas din ea de la precedenta demolare, și se construiește o școală din materialele rezultate.[2]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Dancu Fabrițius Juliana, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Pinter Zeno Karl, Rotonda de la Orăștie, în vol. In memoriam Radu Popa. Temeiuri ale civilizației românești în context european. Cluj-Napoca, 2003.
  • Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Imagine realizată după un desen al lui Hermann Fabini
  2. ^ a b c d http://www.biserici-fortificate.com/locations/mercheasa___streitfort/282/
  3. ^ http://www.cimec.ro/Arheologie/sarea/02-LiviuDraganescu.pdf Sarea gemă din extra- și intracarpaticul României