Biserica evanghelică din Ormeniș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Biserica evanghelică fortificată din Ormeniș
RO MS Biserica fortificata din Ormenis (6).jpg
Poziționare
Localitatesat Ormeniș; comuna Viișoara
Țara România
AdresaStr. Principală 204
Edificare
Data începerii construcțieisec. XVI
Data finalizăriisec. XVIII
Clasificare
Cod LMIMS-II-a-A-15738
Cod RAN120236.02
Biserica și fortificația
Altarul baroc al bisericii evanghelice fortificate din Ormeniș
Orga construită de Wilhelm Hörbiger, în stil neogotic, în 1875[1]
Tabloul central al altarului
Zidul de incintă
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica evanghelică din Ormeniș

Biserica evanghelică din Ormeniș este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Ormeniș, comuna Viișoara.[2] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 120236.02.[3]

Ansamblul este format din următoarele monumente:

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Ormeniș (în dialectul săsesc și în germană Irmesch, în maghiară Szászörményes) este un sat în comuna Viișoara din județul Mureș, Transilvania, România. Este situat pe o vale laterală a Târnavei Mici. Localitatea este atestată documentar prima dată în anul 1319 sub numele „Villa Ermen” fiind o proprietate a greavilor Nicolaus și Johann din Tălmaciu.[5] În anul 1374 a fost numită „Eurmenes”, în 1453 „Oerminis”, și în 1700 „Örmenyes”. În Evul Mediu era un sat de iobagi[6].

Biserica[modificare | modificare sursă]

Biserica-sală, cu contraforturi și cor închis drept, a fost construită în secolul al XVI-lea. Corul este acoperit de o boltă în cruce cu nervuri.

Altarul baroc a fost confecționat în anul 1720, pe trei registre: predela este pictată cu Cina cea de Taină, deasupra se află trei panouri, flancate de coloane corintice, iar la partea superioară se află scena Punerii în mormânt. Aspectul altarului este completat de voleurile baroce. Cristelnița, de forma unei cupe, datează din anul 1703, iar orga din anul 1875.

Biserica este înconjurată de un zid de incintă, de plan poligonal, neregulat, de înălțime mică. În colțul de sud-est este amplasat turnul-clopotniță, cu drum de strajă și parapet fachwerk.

În 1997 au fost executate ultimele lucrări de reparații la biserică, turn și zidul de incintă.[7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://orgeldatei.evang.ro/organ/view/482
  2. ^ Institutul Național al Patrimoniului - Lista Monumentelor Istorice
  3. ^ Repertoriul Arheologic Național, CIMEC
  4. ^ https://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-MS.pdf
  5. ^ Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen. Erster Band: 1191 bis 1342, Franz Zimmermann und Carl Werner, Hermannstadt 1892.
  6. ^ Fabini, pag.159
  7. ^ Fabini, pag.159

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
    • După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
    • După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
  • Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
  • Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini. Universul cetăților bisericești din Transilvania. Sibiu: Editura Monumenta, 2009, 279 p.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Imagini din interior[modificare | modificare sursă]