Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Viișoara

47°07′56″N 24°29′44″E / 47.13222°N 24.49556°E (Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Viișoara)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Biserica evanghelică C.A., azi biserica ortodoxă „Sf. Ierarh Nicolae”
Poziționare
Coordonate47°07′56″N 24°29′44″E / 47.13222°N 24.49556°E ({{PAGENAME}})
Localitatelocalitate componentă Viișoara; municipiul Bistrița
JudețBistrița-Năsăud
Țara România
Adresa175
Edificare
Data finalizăriisec. XV, XVIII, XIX
Clasificare
Cod LMIBN-II-m-A-01727
Cod RAN32401.106.01
Biserica evanghelică din Viișoara, localitate aparținătoare municipiului Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, foto: august 2018.

Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” din Viișoara este un monument istoric aflat pe teritoriul localitate componentă Viișoara a municipiului Bistrița.[1] În Repertoriul Arheologic Național, monumentul apare cu codul 32401.106.01.[2]

Localitatea[modificare | modificare sursă]

Viișoara, mai demult Beșeneu, Beșâneu, Beșineu, Heidendorf, (în dialectul săsesc Heendref, Hendraf, Hěndref, în germană Heidendorf, în maghiară Besenyő), este o localitate componentă a municipiului Bistrița din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Localitatea este înregistrată documentar relativ târziu, în 1332 sub denumirea de „villa paganica”, tot acolo fiind menționat și preotul satului, Vicentius.

Biserica[modificare | modificare sursă]

Satul, dezvoltat în jurul unei largi piețe rectangulare, preia modelul urbanistic al orașului cu care se învecinează, cu biserica, amplasată în centrul acesteia, construită în stil gotic, în secolul al XV-lea. Incendiul din 1788 a mistuit întreaga așezare, de asemenea au ars toate documentele. Biserica a fost reconstruită la sfârșitul secolului XVIII și renovată în secolul XIX, renovare căreia i se datorează înfățișarea actuală. Biserica a dispus de o orgă, al cărei constructor nu este cunoscut, și care în 1981 a fost dezmembrată și mutată în biserica din Bistrița[3].

După exodul sașilor transilvăneni, biserica a fost cumpărată de comunitatea ortodoxă, modificată la interior conform cerințelor cultului ortodox și a primit hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Institutul Național al Patrimoniului - Lista Monumentelor Istorice”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Repertoriul Arheologic Național, CIMEC
  3. ^ Orgeldatei der Evangelischen Kirche A.B. in Rumänien : Heidendorf / Viișoara / Besenyö, Bistritz / Bistrița-Năsăud - Unbekannt / necunoscut, orgeldatei.evang.ro 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
  • Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
  • Hermann Fabini. Universul cetăților bisericești din Transilvania. Sibiu: Editura Monumenta, 2009, 279 p.
  • Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
  • Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
  • Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
  • George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
  • Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Imagini din exterior[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons