Eneida

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Eneida, considerată epopeea naţională a romanilor, este un poem epic aparţinând scriitorului latin Vergilius. Alcătuită din 12 cărţi, grupate în două părţi, corespunzătoare celor două epopei ale lui Homer, marele model literar al poetului latin.

[modifică] Subiectul

Primele şase cărţi prezintă călătoria lui Aeneas de la plecarea din Troia până la sosirea în Latium. Asemănătoare cu Odyseea, această parte a epopeei infăţişează evenimentele care au avut loc în al şaptelea an de rătăciri pe mare. După ce flota lui Aeneas este aruncată de furtună pe ţărmurile Africii,regina Cartaginei, Didona, îi găzduieşte pe troieni şi organiozează în cinstea lor un banchet. Ultimele şapte cărţi prezintă luptele dintre troieni şi populaţiile din Latium, conduse de Turnus, regele rutuliilor. După ce pleacă din Cartagina, Aeneas debarcă la gurile Tibrului, unde domnea Latinus; fiica acestuia,Lavinia, urma să devină soţia lui Aeneas; Turnus, logodnicul Laviniei, pregăteşte războiul împotriva lui Aeneas. Din această luptă, eroul troian iese victorios, apropiindu-se de îndeplinirea misiunii sale istorice.