European Southern Observatory

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Statele membre ale ESO, în ordinea adeziunii lor.

European Southern Observatory (prescurtat ESO, fost European Organization for Astronomical Research in the Southern Hemisphere) este o organizație interguvernamentală de cercetări în domeniul astronomiei, formată și susținută de 15 guverne (14 țări europene și Brazilia). Înființată în 1962 cu obiectivul de a oferi laboratoare avansate pentru astronomii europeni ce studiază cerul emisferei sudice, este cunoscută pentru construirea și administrarea unora dintre cele mai mari și mai avansate telescoape din lume, New Technology Telescope (NTT), telescop în care s-a utilizat pentru prima oară tehnologia optică activă și VLT (Very Large Telescope), format din patru telescoape din clasa de 8 metri și patru telescoape auxiliare de 1,8 m.

Numeroasele puncte de observare pe care le deține au realizat mai multe descoperiri astronomice, și au produs mai multe cataloage astronomice. Printre cele mai recente descoperiri se numără cea a celei mai îndepărtate explozii de radiații gamma și dovezi în sensul existenței unei găuri negre în centrul galaxiei Calea Lactee. În 2004, VLT a permis astronomilor să obțină prima imagine a unei exoplanete, 2M1207b, pe orbita unei pitice brune aflate la 173 de ani-lumină depărtare. Spectrograful HARPS a dus la descoperirea altor exoplanete, inclusiv a unei planete de 5 ori mai masivă decât Pământul pe orbita unei pitici roșii, Gliese 581c. VLT a descoperit și una dintre cele mai îndepărtate galaxii văzute vreodată de om, Abell 1835 IR1916.

Legături externe[modificare | modificare sursă]