Acid lisergic dietilamid

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii.

Acid lisergic dietilamid
(6aR,9R)-N,N-dietil-7-metil-4,6,6a,7,8,9- hexahidroindolo-[4,3-fg]quinolin-9-carboxamide
CAS 50-37-3	Cod ATC _
Formulă moleculară brută	C20H25N3O
Masă moleculară	323.431 g/mol
Sinonime	LSD, LSD-25, lisergidă, dietilamida acidului D-lisergic , N,N-dietil-D-lisergamide
Metabolism	hepatic
Timp de înjumătăţire	3 ore
Excreţia	renală
Căi de administrare	oral, transdermal, intramuscular, intravevos

Acidul lisergic dietilamid-25 ( din germană Lysergsäure-diethylamid LSD, de asemenea numit LSD-25) este un drog psihedelic semisintetic, ce aparţine familiei de triptamine. Probabil cel mai cunoscut şi raspândit psihedelic, LSD-ul a fost folosit in principal ca un drog recreaţional, un enteogen şi o unealtă în ajutorul diverselor practici precum meditaţia, psihonautica, proiecte artistice şi psihoterapie psihedelica. Este sintetizat din acidul lisergic, derivat din cornul de secară, o ciupercă a grânelor, ce de obicei se regăseste pe orez.

LSD-ul este sensibil la oxigen, lumină ultravioletă şi clor, mai ales sub formă lichidă, deşi potenţa sa se poate menţine ani de zile, dacă este depozitat la rece, departe de lumină şi umezeală. În formă pură, este incolor, inodor şi uşor amar. LSD-ul este de cele mai multe ori administrat oral, de obicei pe un substrat precum hârtie sugativa, un cub de zahăr sau gelatină. În forma sa lichidă, poate fi administrat prin injecţie intramusculară sau intravenoasă. Doza necesară pentru efecte psihoactive la oameni este intre 25 şi 500 µg (micrograme), însă consumat des, se poate ajunge la 1200 µg per doză din pricina toleranţei.

Introdus de Laboratoarele Sandoz ca un drog cu diverse întrebuinţări psihiatrice, LSD-ul a devenit rapid un agent terapeutic ce oferea multe speranţe. Însă, întrebuinţarea medicală excesivă a substanţei in societatea vestica la mijlocul secolului 20, a condus la o serie de complicaţii politice ce s-au terminat cu interdicţia substantei atât în folosuri medicale, cât si recreaţionale şi spirituale. În ciuda acestor lucruri, drogul este şi astazi considerat, în anumite cercuri intelectuale, promiţător ca substanţă medicală. O serie de organizaţii-inclusiv Fundatia Beckley, MAPS, Institutul de Cercetare Heffter şi Fundaţia Albert Hofmann-există cu scopul de a finanţa, încuraja şi coordona cercetările în scopuri medicale ale substanţei.

[modifică] Istoric

• Chimistul elveţian Albert Hofmann sintetizează pentru prima oară această substanţă în anul 1938 în cercetările lui privind "cornul secarei" cu scopul extragerii unei substanţe care să stimuleze circulaţia sanguină. LSD cunoscut şi sub denumirea comercială "Delysid" folosită de concernul farmaceutic Sandoz, era un preparat pentru tratamentul bolilor psihice şi pentru scopuri de cercetare.
• Efectul său halucinogen îl descoperă Hofmann prin întîmplare la data de 16 aprilie 1943 după ce probabil substanţa s-a absorbit prin pielea cercetătorului. El repetă acest proces la data de 19. Aprilie 1943 prin administrarea de 250 micrograme LSD corespunzînd azi (ca. 50 µg) LSD stabilind efectul halucinogen puternic. Această dată este sărbătorită fanii drogului ca "Ziua bicicletei", deoarece Hofmann în ziua amintită fiind sub acţiunea drogului merge acasă cu bicicleta.