Toledo

Toledo (din latinul Toletul; în arabă:Tulaytulah; în iudeo-spaniol: Toldoth; în mozarabe: Tolétho) este un oraş care se găseşte în centrul Spaniei ,capitala provinciei cu acelaşi nume şi făcând parte din provincia autonomă Castilla-La Mancha. Oraşul este situat pe marginea dreaptă a râului Tajo, pe o colină de 100 m altitudine fată de râu.

Deasemenea acest nume este dat mai multor localităţi din Statele Unite şi în alte ţări cum ar fi, Belize, Columbia, Filipine sau Uruguay.

Centrul vechi istoric din Toledo a fost înscris în anul 1986 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

[modifică] Clima

Toledo are o climă mediterană cu tendinţe continentale, precipitaţii puţine care se concentrează primăvara şi la sfârşitul toamnei, cu secetă în timpul verii şi mari oscilaţii zilnice de temperatură . Temperaturile sunt racoroase iarna, cu dese îngheturi ,dar mai mici decât în alte regiuni din provincie, temperaturile vara depăşesc în anumite ocazii 40 °C.

[modifică] Populaţia

Factori cum ar fi : creşterea preţului locuinţelor în Madrid şi îmbunătăţirea mijloacelor de transport (inaugurarea trenului de mare viteză) a situat oraşul la 20 minute de capitala Spaniei, cea ce a provocat o creştere a populaţiei toledane în ultimii ani. În 1991-59000 locuitori; 2006-77601 locuitori.

[modifică] Istoria

Edificiul Alcazar din Toledo.

Catedrala din Toledo

Vedere generală din Toledo.

[modifică] Istoria antică

Prima aşezare permanentă care se cunoaşte în oraş sunt o serie de castre, pe ele s-a ridicat oraşul celtiberic înconjurat de ziduri, unul dintre cele mai importante centre ale triburilor carpetane. Unul dintre aceste prime aşezări era pe partea stângă a râului Tajo, resturile scoase la iveală din excavaţii arheologice pot fi observate în Muzeul-Spital din Santa Cruz în Toledo.

În anul 193 î.C., după o îndelungată rezistenţă, Marco Fulvio Nobilior cucereşte oraşul. Romanii reconstruiesc oraşul şi îl numesc Toletum, în provincia Cartaginense. Oraşul dezvoltă o importantă industrie a fierului, ajungând chiar sa bată monedă. Zona unde era aşezat oraşul a suferit un profund proces de romanizare, aşa cum mărturisesc numeroasele aşezări romane, în special lângă râul Tajo. Romanii au lasat multe vestigii in Toledo, un important apeduct, astăzi distrus în totalitate.

[modifică] Istoria Medievală

După primele atacuri barbare, s-au reconstruit vechile ziduri de apărare; chiar şi aşa, oraşul a fost cucerit în anul 411 de către alani, care au fost la rândul lor învinşi de catre vizigoţi în anul 418. După ce Agila a fost învins, Atanagildo sa stabilit în oraş, şi cu Leovigildo , oraşul sa convertit în capitala regatului hispano-got având şi un arhiepiscopat, devenind un mare centru civil şi religios ( ca dovadă sunt Conciliile din Toledo). Foarte aproape de Toledo, în satul Guadamur, sa găsit Tezaurul de Guarrazar, excepţionale coroane ale regilor vizogoţi.

În anul 711 oraşul a fost cucerit de Tarik şi supus dominaţiei musulmane, pierzând privilegul de a fi capitală, arabii l-au numit Tulaytulah ( în arabă طليطلة).

Majoritatea populatieie era mozarabe (populaţie crestina sub dominaţie musulmană), cea ce a facut ca zona să devina un focar de tensiune şi îngrijorare pentru emirii din capitala califatului musulman Cordoba. În 797 sub domnia emirului Alhaken I, a izbucnit o revoltă contra capitalei Cordoba. Emirul trimiţând pe mula Amrús ben Yusuf (numit în cronicile creştine Amorroz) să supună oraşul. Amrus a exterminat nobilimea locală cu o falsă ofertă de pace. Invitând pe toţi nobilii la un banchet, fiecare invitat odata ce intra era asasinat şi corpul aruncat într-un puţ, eveniment numit Ziua fosei. În acest fel emirul a putut să menţină supuşi pentru un timp spiritul rebel al toledanilor. Totuşi aceştia au mai facut revolte în 811 şi 829 ,după moartea emirului.

Abd al-Rahman III a înabuşit slaba revoltă din ( iulie 932) după un asediu de doi ani, oraşul a fost supus clifatului de Cordoba. După dezintegrarea califatului (sec. XI), Toledo sa convertit într-un regat Taifa, care a plătit tribut regilor creştini din Castilia pentru aşi menţine independenţa.

În 25 mai 1085, Alfonso VI din Leon şi Castilia intră în Toledo, după un acord cu Taifa care guverna regatul. Un acord de capitulare care garanta securitatea şi bunurile materiale ale populaţiei musulmane. Noul rege a dat drepturi minorităţilor: mozarabilor (Toledo era un important centru mozarab cu liturghie proprie, hispană-mozarabă, care încă se practica), drepturi pentru musulmani şi evrei. După cucerirea oraşului, a început o peroadă de înflorire: culturală, socială şi politică. Şcoala de traducători din Toledo a cunoscut o mare splendoare între secolele XII şi XIII, cât şi operele de artă civile şi religioase, care au lăsat o importantă urmă în oraş.

După cucerire, a fost tolerată practica religioasă a comunitătilor evreieşti şi musulmane, dar această toleranţă nu a durat mult timp. Creştinii au construit o nouă catedrală în locul moscheei centrale, care la rândul ei se ridica pe ruinele unei catedrale vizigote.

În timpul razboiului civil castelian, Toledo a luptat de partea lui Pedro I, şi după ce a suferit un larg asediu, a fost cucerită în 1369. În timpul Evului mediu oraşul a crescut devenind un centru industrial. În această activitate a participat de o formă activă şi populaţia evreiască până la expulzarea ei în 1492.

[modifică] Istoria Modernă

Vedere din Toledo El Greco anul 1600

Regii Catolici au urbanizat şi mărit oraşul şi în catedrala toledană au fost proclamaţi Juana şi Felipe Hermoso (Felipe cel Frumos) ca moştenitori ai coroanei casteliene în 1502.

Toledo a fost unul dintre primele oraşe care s-au unit în revolta comunităţilor în 1520, cu sefi ca Lasso de Vega şi Padilla. După înfrângerea lor în Villalar comunerii toledani, conduşi de Maria Pacheco, vaduva lui Padilla, au fost cei care s-au opus cel mai mult lui Carlos V până la capitulare în 1522. Toledo convertindu-se în capitala imperiului.

Posterior, după decizia lui Feipe II de a transfera curtea regală la Madrid în anul 1563, oraşul a pierdut mare parte din importanţa politică şi socială. Regresul industriei textile accentuând decadenţa oraşului.

Constituţia regalei Companii de Comerţ şi Industrie, în 1748, în cadrul renovaţiilor dinastiei borbonice inspirate din Iluminism, au adus o nou avant oraşului, dar la jumătatea secolui XVIII oraşul a decăzut din nou, având doar funcţii administrative.

[modifică] Istoria Contemporană

După izbucnirea razboiului civil spaniol, oraşul a rămas în zona republicană. Edificiul numit Alcazar , sediul Academiei de Infanterie, a fost folosit de refugiu pentru rebeli sub comanda lui Coronel Moscardo, unde a rezistat din 21 iulie până la venirea trupelor generalului Varela (28 septembrie 1936). Acest episod, de rezonantă mondială a fost utilizat de propaganda franchistă. Edificiul (Alcazar) , aproape distrus în asediu, a fost reconstruit în totalitate.

Oraşul este ales oficial să fie capitală a Comunităţii Autonome Castillia-La Mancha, după o votare în 7 decembrie 1983. Până la alegeri, guvernul regional a însărcinat pe Jose María Barreda să conducă un proces de informare a populaţiei, instituţiilor politice şi asociaţiilor culturale.