Istoria Portugaliei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Torre de Belém

Pornind de la Reconquista ca o țară independentă în 1143, și cu teritoriu aproape constant din Secolul XIII, Portugalia a avut o legătură profundă cu oceanul. Din cele mai vechi timpuri, pescuitul și comerțul maritim au fost printre activitățile economice principale portugheze. Interesul lui Henry Navigatorul (secolul XV) în explorare, împreună cu dezvoltările tehnologice în navigație ale timpului au permis îceperea expansiunii portugheze și progreselor în cunoașterea geografică.

După perioada ei de glorie mondială din secolele XV-XVI, Portugalia a pierdut mult din bunăstarea sa prin distrugerea Lisabonei într-un cutremur din anul 1755, ocuparea sa în timpul Războaielor Napoleonice și prin pierderea coloniei sale braziliene în 1822. O revoluție din 1910 a distrus monarhia portugheză, inițiind o perioadă de republicanism haotic (Prima Republică); în 1926 un coup d'etat naționalist militar a început o perioadă de cinci decade de fascism.

În 1974, o revoluție militară de stânga a instalat un guvern care a instituit o serie de reforme democratice. Anul următor, Portugalia a declarat independența coloniilor sale din Africa: Mozambic, Angola, Guinea-Bissau, Capul Verde și São Tomé și Príncipe) și și-a pierdut colonia Timorul de Est din Asia din cauza unei invazii indoneziene. Portugalia însăși a intrat în Uniunea Europeană în 1986, pierzând o altă dependență asiatică, Macau, redăruită unei suveranități chineze în decembrie 1999.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]