José Mourinho

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
José Mourinho
Mourinho în 2012
Informații personale
Nume complet José Mário dos Santos Félix Mourinho
Data nașterii 26 ianuarie 1963 (1963-01-26) (51 de ani)
Locul nașterii    Setúbal, Portugalia
Informații despre echipă
Echipa actuală Azzurro e Bianco con Leone, Staffa.svg Chelsea (antrenor)
Echipe antrenate
1990-1991
1993-1994
1996-2000
2000
2001-2002
2002-2004
2004-2007
2008-2010
2010-2013
2013-
600px Rosso, Bianco e Verde con bordo e stella Dorati.png Estrela Amadora (secund)
Flag of None.svg FC Porto (secund)
Flag of None.svg FC Barcelona (secund)
600px Rosso e Bianco con aquila.png Benfica
Flag of None.svg Uniao Leiria
Flag of None.svg FC Porto
Azzurro e Bianco con Leone, Staffa.svg Chelsea
600px Nero e azzurro strisciato con stella.png Inter
600px Bianco viola reale.png Real Madrid
Azzurro e Bianco con Leone, Staffa.svg Chelsea


* Apariții (Goluri)

José Mário dos Santos Félix Mourinho (n. 26 ianuarie 1963, Setúbal, Portugalia) este un antrenor portughez de fotbal. Este poreclit „The Special One” (Specialul), titlu pe care și l-a acordat singur și care a fost apoi preluat de presa engleză pe vremea când antrena pe Chelsea Londra[1].

Începutul vieții sportive[modificare | modificare sursă]

Junioratul în fotbal și l-a început la formația portugheză Belenenses, apoi a trecut la seniori sub comanda tatălui său, fostul portar José Félix Mourinho, la echipa Rio Ave. După evoluția sa la cele două echipe un lucru era evident, Mourinho nu putea ajunge un jucător de top, lipsindu-i viteza și forța[1]. Renunțând la cariera de fotbalist, se hotărăște să-și urmeze visul, acela de a deveni antrenor profesionist de fotbal. Mama lui avea însă alte idei și l-a înscris la o școală de business, la care Mourinho Jr. a renunțat după prima zi. A ales să studieze la Institutul Superior de Educație Fizică. După 5 ani și-a obținut diploma. În 1992 acceptă să lucreze ca translator pentru un antrenor de top, Sir Bobby Robson, antrenorul principal al formației portugheze Sporting Lisabona[1]. Inițial această mutare a fost o îndepărtare de la cariera de antrenor, dar translatorul Mourinho a obținut respectul și prietenia lui Robson. Bobby Robson a fost concediat de Sporting, dar rivalii de la FC Porto l-au primit ca antrenor principal, iar Mourinho l-a urmat pe mentorul său la FC Porto. După doi ani petrecuți la FC Porto, duetul s-a mutat din nou, noua destinație fiind FC Barcelona. Mourinho și familia sa s-au mutat în Catalunia, iar treptat portughezul a ajuns o figură proeminentă în staff-ul Barcelonei, traducând la conferințele de presă, planificând antrenamentele și ajutând jucătorii cu indicații tehnico-tactice. Stilurile lui Robson și Mourinho se completau unul pe celălalt: englezul favoriza stilul de atac, în timp ce portughezul acoperea faza defensivă. În 1997, sub conducerea celor doi, FC Barcelona a câștigat Cupa Cupelor. Robson a plecat de pe Camp Nou în următorul sezon, dar Mourinho nu l-a mai urmat, clubul din Catalunia oferindu-i funcția de antrenor secund. A început să lucreze cu Louis van Gaal, alături de care a câștigat de două ori titlul în Spania.

Benfica Lisabona[modificare | modificare sursă]

Șansa de a deveni antrenor principal a primit-o în septembrie 2000, când Mourinho a preluat conducerea echipei Benfica Lisabona. Conducerea Benficăi a vrut să-l numească pe Jesualdo Ferreira ca antrenor secund, dar Mourinho a refuzat, alegându-l pe Carlos Mozer ca mâna sa dreaptă[2]. După succesul răsunător în fața rivalei locale Sporting Lisabona în decembrie 2000, Jose Mourinho a vrut să testeze încrederea conducătorilor și a cerut prelungirea contractului. Președintele formației Benfica Lisabona a refuzat însă acest lucru, iar Mourinho a avut putere de caracter și a decis să părăsească gruparea „lusitană”[3].

Uniao Leiria[modificare | modificare sursă]

După despărțirea de Benfica Lisabona, Mourinho nu a stat prea mult timp în vacanță, astfel că la începutul anului 2001 a preluat conducerea tehnică a formației portugheze Uniao de Leiria. Deși nu avea condițiile de la Benfica, Jose nu a dezamăgit, reușind la finalul sezonului să termine cu Leiria pe locul 5 în clasament, cea mai mare performanță de până atunci a formației portugheze[4].

FC Porto[modificare | modificare sursă]

Un an mai târziu, Jose Mourinho l-a înlocuit pe Octavio Machado pe banca tehnică a celor de la FC Porto. Rezultatele nu au întârziat să apară. În 2003, portughezul a câștigat campionatul cu un număr record de victorii: 27 din 34 de partide disputate. De asemenea, tot în 2003, Mourinho a mai câștigat Cupa Portugaliei și Cupa UEFA în dauna celor de la Celtic Glasgow. În următorul sezon a câștigat din nou campionatul. În mai 2004 pierde finala Cupei Portugaliei, dar două săptămâni mai târziu obține primul triumf ca antrenor principal în Europa: Liga Campionilor după victoria cu 3-0 împotriva în finala cu AS Monaco.

Chelsea Londra[modificare | modificare sursă]

Cea mai importantă aventură a carierei lui Jose Mourinho avea să înceapă în 2004 când, după o despărțire deloc amiabilă de recent câștigătoarea Ligii Campionilor, FC Porto, portughezul avea să-i ia locul lui Claudio Ranieri pe banca tehnică a grupării engleze, Chelsea Londra, devenind astfel cel mai bine plătit manager al unei echipe de club, cu un contract anual de 4,2 milioane de lire sterline, crescut apoi la 5,2 milioane de lire[5]. Primul trofeu adus de Mourinho pe Stamford Bridge a fost Cupa Ligii Angliei, după o finală câștigată cu scorul de 3-2 în fața celor de la FC Liverpool. Cu Mourinho pe bancă, Chelsea a mai câștigat două titluri de campioană în Premier League, primul după o pauză de 50 de ani de la precedentul triumf, două Cupe ale Ligii Angliei și Cupa Angliei, totalizând un număr de 6 trofee în trei ani. Perioada petrecută de José Mourinho la Chelsea a fost presărată cu multe conflicte care au făcut deliciul presei, portughezul alegându-se cu un apelativ cu care este alintat și astăzi, „The Special One”[6]. În septembrie 2007, Mourinho părăsea banca tehnică a „albaștrilor” din cauza unor diferende cu patronul echipei, Roman Abramovici.

Inter Milano[modificare | modificare sursă]

Mourinho la Inter

Pe 2 iunie 2008, José Mourinho a fost numit succesorul lui Roberto Mancini la Inter Milano cu un contract pe 3 ani. Pe 3 iunie a ținut prima conferință de presă în italiană, limbă pe care portughezul susține că a învățat-o în 3 săptămâni[7]. Pe 24 august 2008, The Special One câștigă primul trofeu cu Inter, învingând la lovituri de departajare pe AS Roma în Supercupa Italiei.

Sub conducerea lui Mourinho, Inter a dominat sezonul 2008-2009 în Serie A, câștigând campionatul cu un avans de zece puncte față de a doua clasată. Totuși, dezamăgirea a venit din Liga Campionilor, unde nerrazzurrii au fost eliminați în optimile de finală de Manchester United.

Sezonul 2009-2010 a început slab pentru Inter care a pierdut Supercupa Italiei în dauna lui Lazio Roma, și a remizat pe teren propriu în primul meci al stagiunii din Serie A cu nou-promovata AS Bari. Însă venirile lui Diego Milito, Wesley Sneijder și Thiago Motta au întărit linia de mijloc a echipei lui Mourinho, Interul începând să domine campionatul cu victorii categorice (4-0 cu AC Milan, 5-0 cu Genoa). Și în Liga Campionilor Inter a avut un parcurs remarcabil. După ce a încheiat pe locul doi faza grupelor, Inter a întâlnit fosta echipă a lui Mourinho, Chelsea, în optimile de finală, câștigând ambele manșe, 2-1 la Milano și 1-0 la Londra. În sferturile de finală a fost rândul echipei ruse ȚSKA Moscova să fie eliminată, iar în semifinale Inter a înfruntat deținătoarea trofeului, FC Barcelona. După victoria cu 3-1 la Milano[8], Mourinho a baricadat poarta echipei în returul de pe Camp Nou, iar Inter a promovat în finală[9]. Pe 5 mai, Inter a câștigat Cupa Italiei, trecând cu 1-0 în finala cu AS Roma, gol marcat de Milito, pentru ca zece zile mai târziu să-și asigure și titlul de campioană după victoria din ultima etapă cu Siena, prin golul aceluiași Milito.

După câștigarea eventului, Mourinho a completat o triplă istorică pentru Inter, readucând trofeul Ligii Campionilor în vitrina clubului după 45 de ani de pauză. Pentru portughez, a fost a doua oară când a ridicat trofeul, devenind doar al treilea antrenor din istorie care câștigă Liga Campionilor cu două echipe diferite după Ernst Happel și Otmar Hitzfeld[10].

Real Madrid[modificare | modificare sursă]

Câștigarea Ligii Campionilor pentru a doua oară l-a adus pe Mourinho în atenția clubului Real Madrid, care nu a mai obținut trofeul din 2002. Conducerea echipei spaniole l-a demis astfel pe antrenorul Manuel Pellegrini și l-a adus în locul acestuia pe Mourinho, plătind clauza de reziliere a contractului său cu Inter Milano, cifrată la opt milioane de euro[11].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c I am no longer the Special One” (în engleză). The Times. 3 iunie 2008. http://www.timesonline.co.uk/tol/sport/football/european_football/article4057364.ece?print=yes&randnum=1151003209000. 
  2. ^ Mozer fired as InterClube coach” (în engleză). BBC Sport. 1 mai 2008. http://news.bbc.co.uk/sport1/hi/football/africa/7378156.stm. 
  3. ^ John Terry calls crisis meeting at Chelsea in wake of Mourhino's shock departure” (în engleză). The Daily Mail. 21 octombrie 2007. http://www.dailymail.co.uk/news/article-482823/John-Terry-calls-crisis-meeting-Chelsea-wake-Mourhinos-shock-departure.html. 
  4. ^ Swains, Howard (16 noiembrie 2004). „Profile: Jose Mourinho” (în engleză). The Times. http://www.timesonline.co.uk/tol/sport/football/premier_league/chelsea/article391738.ece. 
  5. ^ Burt, Jason (5 aprilie 2005). „Victory for Mourinho as Chelsea back down and offer record deal” (în engleză). The Independent. http://sport.independent.co.uk/football/premiership/article9630.ece. 
  6. ^ What Mourinho said” (în engleză). BBC Sport. 2 iunie 2004. http://news.bbc.co.uk/sport1/hi/football/teams/c/chelsea/3769431.stm. 
  7. ^ E' subito Mourinho-show. "Né speciale, né pirla"” (în italiană). La Gazzetta dello Sport. 3 iunie 2008. http://www.gazzetta.it/Calcio/Primo_Piano/2008/06_Giugno/03/mourinho.shtml. 
  8. ^ Inter - Barcelona 3-1 (FINAL)”. Realitatea. 20 aprilie 2010. http://www.realitatea.net/liga-campionilor---inter-si-barcelona-incep-batalia-pentru-finala-de-pe-santiago-bernabeu_709869.html. 
  9. ^ The Special Inter: Mourinho îi duce pe nerrazuri în finala Ligii”. Adevărul. 28 aprilie 2010. http://www.adevarul.ro/sport/fotbal_international/barcelona-inter_milano_0_251975081.html. 
  10. ^ Mourinho, al treilea antrenor care a castigat Liga Campionilor de doua ori, cu echipe diferite”. Onlinesport. 23 mai 2010. http://www.onlinesport.ro/stiri/fotbal/liga-campionilor/63326/mourinho-al-treilea-antrenor-care-a-castigat-liga-campionilor-de-doua-ori-cu-echipe-diferite.htm. 
  11. ^ Noul antrenor al echipei Real Madrid este Jose Mourinho”. Romania Libera. 28 mai 2010. http://www.romanialibera.ro/actualitate/sport/noul-antrenor-al-echipei-real-madrid-este-jose-mourinho-188111.html. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de José Mourinho