Polo pe apă
Polo pe apă este un sport de echipă ce se dispută între două echipe alcătuite din 7 jucători fiecare: 6 jucători de teren și un portar, pe banca de rezerve fiind încă maximum 6 jucători. Este cel mai vechi sport de echipǎ jucat la toate edițiile Olimpiadelor sportive de varǎ, din 1900, de când a fost introdus ca sport olimpic[1]. Teoretic polo pe apă se joacă[2] la fel ca și handbalul, cu următoarea așezare în teren: centru, fundaș, inter dreapta, inter stânga, extremă dreapta, extremă stânga și portar. La fel ca și la handbal, dacă un jucător comite un fault major, există situația de eliminare pe o perioadă de 20 de secunde, caz în care echipa adversă beneficiază de avantajul unui om în plus.
Portarul este singurul jucător căruia i se permite să atingă mingea cu două mâini, să lovească mingea cu pumnul închis și să atingă fundul piscinei, dar nu i se permite să depășească mijlocul piscinei.
ISTORIE
Britanicii sunt considerați părinții poloului. Footbal in the water, waterpolo, sau polo pe apă,cum îl numim noi, este unul din cele mai vechi jocuri și primul pe care-l întâlnim în programul Jocurilor Olimpice moderne.
Părintele waterpolo-ului este William Wilson, născut la Londra, în anul 1844, din părinți scoțieni. Ca membru al "London Swimming Club” a observat, în timp, că antrenamentele înotătorilor "swimming exhibitions” erau monotone și plictisitoare. Simțindu-se nevoia unui divertisment, într-o zi a adus o minge de fotbal, a aruncat-o în apă și fiecare înotator a început să înoate către minge, s-o prindă, s-o paseze altuia. Era ceva cu totul nou pentru ei și jocul a început să prindă repede. La 12 mai 1870, în cadrul unei reuniuni a membrilor "London Swimming Club”, s-a alcătuit un comitet pentru stabilirea unor reguli de joc, dar au trecut aproape patru ani până când primul regulament a căpătat o primă formă.
Primul joc de polo pe apă s-a desfasurat pe 14 iulie 1876, la "Bournemouth Premier Rowing Club”, terenul de joc fiind amenajat între două diguri.
Anglia organizeaza 12 ani mai târziu – în anul 1888 – primul campionat de waterpolo din lume, la început cu doar patru echipe datorită distanțelor dintre orașe și dificultăților de transport. Prima campioană a jocului a fost "Midlands Club Burton”, iar din 1894 și până în 1901 supremația a fost deținută de "Manchester Osborne Club” care avea să reprezinte Marea Britanie la Olimpiada de la Paris din anul 1900.
Polo traverseaza Atlanticul. Waterpolo-ul trece repede granițele insulei, ajungând în Europa dar și peste ocean – în S.U.A. – unde John Robinson organizează prima echipă ,,Boston Athletic Association”, în anul 1888. Prima țară în care s-a jucat polo pe bătrânul continent a fost Belgia, în 1888. Ei i-au urmat Germania și Austria (începând din 1894), Franța (din 1897), Italia (din 1900), Ungaria (care va creea o adevărată școală a polo-ului în secolul următor, debutează în 1889) și Suedia (din 1906).
Polo la Jocurile Olimpice. Debutul olimpic al waterpolo-ului a fost la ediția de la Paris, din anul 1900, acolo unde s-au aliniat Marea Britanie, Belgia și Franța, iar finala dintre Marea Britanie și Belgia s-a terminat cu scorul de 7-2 pentru englezi. Poloiștii din Marea Britanie s-au impus și la următoarele ediții ale Jocurilor Olimpice,câștigând de o manieră categorică la Londra (1908), Stockholm (1912) și Anvers (1920).
Note [modificare]
Legături externe [modificare]
|
||||||||||||||
