Polo pe apă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Jocul de polo pe apă

Polo pe apă este un sport nautic de echipă. Este cel mai vechi sport de echipǎ jucat la toate edițiile Olimpiadelor sportive de varǎ, din 1900, de când a fost introdus ca sport olimpic[1].

Istoric[modificare | modificare sursă]

Britanicii sunt considerați părinții polo-ului pe apă. Footbal in the water, waterpolo, sau polo pe apă, este unul din cele mai vechi jocuri și primul din programul Jocurilor Olimpice moderne.

Fondatorul polo-ului pe apă este englezul William Wilson, născut la Londra, în anul 1844, din părinți scoțieni. Ca membru al "London Swimming Club” a observat, în timp, că antrenamentele înotătorilor "swimming exhibitions”, erau monotone și plictisitoare. Simțindu-se nevoia unui divertisment, într-o zi a adus o minge de fotbal, a aruncat-o în apă și fiecare înotător a început să înoate către minge, s-o prindă, s-o paseze altuia. Era ceva cu totul nou pentru ei și jocul a început să prindă repede. La 12 mai 1870, în cadrul unei reuniuni a membrilor "London Swimming Club”, s-a alcătuit un comitet pentru stabilirea unor reguli de joc, dar au trecut aproape patru ani până când primul regulament a căpătat o primă formă.

Primul joc de polo pe apă s-a desfășurat pe 14 iulie 1876, la "Bournemouth Premier Rowing Club”, terenul de joc fiind amenajat între două diguri.

Anglia organizează 12 ani mai târziu, în anul 1888, primul campionat de waterpolo din lume, la început cu doar patru echipe datorită distanțelor dintre orașe și dificultăților de transport. Prima campioană a jocului a fost "Midlands Club Burton”, iar din 1894 și până în 1901 supremația a fost deținută de "Manchester Osborne Club” care avea să reprezinte Marea Britanie la Jocurile Olimpice de vară din 1900.

Prima țară din Europa în care s-a jucat polo a fost Belgia, în anul 1888. Au urmat Germania și Austria din 1894, Franța din 1897, Italia din 1900, Ungaria și Suedia din 1906. Polo pe apă ajunge și peste ocean, în S.U.A., unde John Robinson organizează prima echipă, „Boston Athletic Association”, în anul 1888.

Primul regulament de înot și polo s-a publicat în anul 1931, iar prima școală de arbitri a luat ființă în anul 1934. După al doilea război mondial, jocul de polo pe apă a evoluat continuu.

Polo pe apă în România[modificare | modificare sursă]

În România, primele echipe de polo au apărut la Cluj, Timișoara, Târgu Mureș. Cu ocazia zilei marinei, în anul 1924, la Constanța s-a desfășurat prima competiție de polo, cu participarea a 3 echipe. În București, primele echipe au apărut în anul 1929 (TCR și Sportul Studențesc), iar numărul lor a crescut o dată cu darea în folosință a bazinului de la ștrandul Kiseleff (Tineretului).
În anul 1952, la Jocurile Olimpice de la Helsinki, România este prezentă pentru prima dată cu o echipă de polo.[2]

Regulament[modificare | modificare sursă]

Polo pe apă se dispută între două echipe alcătuite din 7 jucători fiecare: 6 jucători de teren și un portar, pe banca de rezerve fiind încă maximum 6 jucători. Portarul este singurul jucător căruia i se permite să atingă mingea cu două mâini, să lovească mingea cu pumnul închis și să atingă fundul piscinei, dar nu i se permite să depășească mijlocul piscinei.
Teoretic polo pe apă se joacă[3] la fel ca și handbalul, cu următoarea așezare în teren: centru, fundaș, inter dreapta, inter stânga, extremă dreapta, extremă stânga și portar. La fel ca și la handbal, dacă un jucător comite un fault major, există situația de eliminare pe o perioadă de 20 de secunde, caz în care echipa adversă beneficiază de avantajul unui om în plus.

Jocul de polo pe apă are durata a 4 reprize a câte 8 minute fiecare. Lungimea bazinului este de 30 m pentru bărbați și 25 m pentru femei, iar lățimea de 20 m. Adâncimea apei este de cel puțin 1,8 m.

Polo la Jocurile Olimpice[modificare | modificare sursă]

Debutul olimpic al waterpolo-ului a fost la ediția de la Paris, din anul 1900, acolo unde s-au aliniat Marea Britanie, Belgia și Franța, iar finala dintre Marea Britanie și Belgia s-a terminat cu scorul de 7-2 pentru englezi. Poloiștii din Marea Britanie s-au impus și la următoarele ediții ale Jocurilor Olimpice, câștigând de o manieră categorică la Jocurile Olimpice de vară din 1908, Jocurile Olimpice de vară din 1912 și Jocurile Olimpice de vară din 1920.

Polo pe apă feminin[modificare | modificare sursă]

Primul meci în care s-au întâlnit două echipe feminine a avut loc în anul 1906 în orașul Harlem, Olanda. În anul 1921, în Danemarca a luat ființă prima echipă feminină. Abia după o perioadă de mai bine de 50 de ani, antrenoarea unui club de natație din Ann Arbor a reușit să reînvie poloul feminin la începutul anilor '60. Din anul 1985 este recunoscut pe plan mondial ca sport oficial la CE de la Oslo, când pentru prima dată se organizează un turneu pentru echipele feminine. Echipele participante au fost Olanda, Ungaria, U.R.S.S., Germania, Franța, Italia. Polo pe apă feminin a devenit un sport olimpic la Jocurile Olimpice de la Sydney 2000 unde au participat șase echipe.[4]

Polo pe apă feminin în România[modificare | modificare sursă]

În România, în anul 1955 au fost făcute unele încercări de pregătire a unor echipe de polo formate din înotătoare, care au realizat o serie de jocuri demonstrative.

În luna Aprilie 2012, s-a înființat Liga Națională de polo pe apă feminin, senioare. Primul turneu a avut loc la Târgu Mureș în 26-27 mai, următorul la Oradea, 16-17 iunie, iar ultimul turneu în București, 21-22 iulie. Cele trei echipe participante au fost Crișul Oradea, Torpi Târgu Mureș și Karma București. Prima Campioana a României a fost echipa Crișul Oradea.

În anul 2013, s-au organizat jocuri de polo pe apă feminin la două categorii de vârste, senioare și junioare. La junioare campionatul a fost câștigat de echipa TORPI MS din Tg-Mureș, iar la senioare de Crișul Oradea. În 22 septembrie 2013 s-a jucat și primul meci internațional al echipei naționale a României cu naționala Slovaciei, meci care s-a jucat la Bazinul Olimpic din Tg-Mureș, căștigat de naționala României cu 9-8. Primul gol pentru națională a fost marcat in minutul 4.43 de jucătoarea Szeghalmi Krisztina (Torpi MS). Selecționata României a fost condusă de antrenorii Fulop Tamas și Orban Zoltan.

Componența echipei naționalei a României de polo pe apă feminin: 1. Ioana Prodan, 2. Carmen Tecar, 3. Szeghalmi Krisztina, 4. Andreea Farcanea, 5. Xenia Bonca, 6. Floria Simion, 7. Toth Johanna, 8. Renata Moldovan, 9. Alexandra Dorog, 10. Andreea Lungu, 11. Larisa Pop, 12. Camelia Canalas, 13. Lukits Adrien, 14. Lazsadi Anna, 15. Turla Adriana.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Situl Federației Române de Polo - Istoric: Sub semnul celor 5 cercuri olimpice
  2. ^ Elena Mureșan: Curs de înot - ediția a II-a - Editura Fundației România de Mâine, 2002 ISBN 973-582-512-0
  3. ^ [http://www.frpolo.ro/content/file/regulament/regulamentFINA_2009-2013.pdf Regulamentul jocului de polo pe apă 2009-2013]
  4. ^ Document Scribd: Ioana Prodan, anul I, Științe Economice - Polo feminin

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Polo pe apă
Sports icon.png  Acest articol legat de sport este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui.