Lupta pentru Africa
Lupta pentru Africa este denumirea dată ocupării de către puterile europene a continentului african în perioada 1881–1914, adică anterior Primul Război Mondial. Dintre exploratorii Africii din secolul al XIX-lea pot fi menționați David Livingstone și John Speke. Cauzele acestui fenomen sunt multiple, de la nevoia țărilor europene de a-și deschide noi piețe de desfacere până la rivalitățile strategice ale puterilor Europei, inclusiv aspecte legate de Canalul Suez.
Pentru a evita o colonizare dezordonată a fost organizată Conferința de la Berlin (1884–1885). Astfel, către 1914, țărilor europene le reveneau actualele teritorii ale următoarelor state africane:
- Belgia: Republica Democrată Congo;
- Franța: Maroc (Marocul francez), Algeria, Tunisia, Senegal, Mauritania, Mali, Niger, Ciad, Guineea, Coasta de Fildeș, Burkina Faso, Benin, Republica Centrafricană, Gabon, Republica Congo, Djibouti, Madagascar, Comore și Réunion;
- Germania: Togo, Camerun, Rwanda, Burundi, Tanzania (Tanganika) și Namibia;
- Italia: Libia, Eritreea și estul Somaliei;
- Portugalia: Capul Verde, Guineea-Bissau, São Tomé și Príncipe, Angola (cu Cabinda) și Mozambic;
- Regatul Unit: Teritoriile britanice de peste mări (Ascension, Sfânta Elena, Tristan da Cunha), Egipt, Sudan, Sudanul de Sud, nordul Somaliei, Gambia, Sierra Leone, Ghana, Nigeria, Kenya, Uganda, Tanzania (Zanzibar), Zambia, Malawi, Zimbabwe, Botswana, Namibia (Walvis Bay), Africa de Sud, Lesotho, Swaziland și Mauritius;
- Spania: Insulele Canare, Maroc (Marocul spaniol și Ifni), Ceuta și Melilla, Sahara Occidentală și Guineea Ecuatorială.
- "Independent": Liberia (sclavi americani liberati)
- Independent: Etiopia
Conferința de la Berlin [modificare]
Pretextul acestei conferințe a fost apariția statului Congo. Explorarea fluviului de către englezul Stanley și de francezul Pierre de Savorgnan de Brazza demonstra că acolo este o țară bogată și mult mai accesibilă de cum se presupunea. Regele Belgiei, Leopold al II-lea înființează Asociația Internațională Africană și cu ajutorul lui Stanley vrea să creeze un stat liber, care să nu fie subordonat Belgiei, ci Asociației, al cărui suveran să fie însuși rgele. Un asemenea stat tampon avea menirea să evite ciocnirile dintre marile puteri. Trebuia împărțit bazinul Congo între acest stat, Franța și Portugalia. Bismarck, profitând de această ocazie, se dovedește a fi încă odată arbitrul Europei și convoacă conferința de la Berlin care are ordinea de zi: libertatea navigației și a comerțului, modalitățile de instalare pe coastele continentului, fixarea frontierelor noului stat.
