Viezure

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bursucul
Fosilă: Mid-Pleistocene–Recent
'Honey' the badger.jpg
Bursucul (Meles meles)
Stare de conservare
Status iucn3.1 LC ro.svg
Risc scăzut (lc) (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Carnivora
Familie: Mustelidae
Gen: Meles
Specie: M. meles
Nume binomial
Meles meles
(Linnaeus, 1758)
European Badger area.png
Răspândirea geografică a bursucului
Viezure

Viezurele (sau bursucul), numit în taxonomie Meles meles, Linne, 1758, este unul din cele mai uimitoare animale din fauna din România. Viezurele este un animal omnivor, hrănindu-se cu fructe, semințe, larve, gasteropode, ouă (furate din cuiburile păsărilor ce cuibăresc la sol) etc.

Este mare amator de porumb, pe care îl îngrămădește în vizuină în cantități de până la 50 kg de știuleți. În general toamna își face provizii, deși iarna are o activitate în general foarte redusă, iar grăsimea pe care o câștigă toamna îi asigură în iernile mai blânde supraviețuirea chiar și fără rezervele din vizuină.

Spre deosebire de alte animale și mai ales de vulpe, viezurele este un animal deosebit de curat. Vizuinele complexe, aflate chiar și la 2 metri sub pământ, cu galerii lungi, de 7-8 m, au prevăzute încăperi separate pentru locuit, pentru provizii și pentru excremente, acestea din urmă fiind periodic astupate și înlocuite cu altele noi. Mania viezurelui pentru curățenie este folosită uneori de vulpe care, pentru a obține o vizuină nouă fără efort, se "ușurează" de câteva ori la intrarea vizuinii viezurelui, făcându-l să se mute (firește, dacă nu este prinsă "în flagrant"). Asemenea întâmplări au fost observate de mai multe ori atât de oameni ai pădurii cât și de naturaliști.[necesită citare] De altfel, simpla instalare a unei vulpi în apropiere determină mutarea viezurelui, care nu suportă duhoarea grea ce apare în zona unui adăpost al vulpilor.

Caracteristici fizice[modificare | modificare sursă]

Viezurele are 60 până la 80 cm lungime și coada de 15-20 cm. Este ușor de recunoscut datorită aspectului îndesat, al botului alungit și, mai ales, a dungilor albicioase care merg de la bot spre coadă. Totuși desenul blănii este destul de variabil. Are o inteligență uimitoare și un curaj remarcabil.

Dimorfismul sexual nu este evident. Nici puii nu se deosebesc prea mult de adulți, decât prin mărime. Viezurele trăiește 15 ani. Mormăie și pufăie când este atacat, plânge (țipă) când este prins - similar iepurelui.

Stil de viață[modificare | modificare sursă]

Trăiește izolat, căutând femela doar în perioada de împerechere (iulie - august) și, imediat după ce aceasta se produce, o părăsește. Doar mama poate fi văzută, de primavara până toamna, cu puii după ea.

Viezurele petrece iarna hibernând, la fel ca ursul. Dormitează de regulă de pe la sfârșitul lui noiembrie și până pe la începutul lunii martie.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Video

  1. ^ Kranz, A., Tikhonov, A., Conroy, J., Cavallini, P., Herrero, J., Stubbe, M., Maran, T., Fernades, M., Abramov, A. & Wozencraft, C. (2008). Meles meles. În: IUCN 2008. Lista roșie a speciiilor periclitate IUCN. Descărcat pe 21 March 2009. Database entry includes a brief justification of why this species is of least concern