Holeră

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Holeră
etiologie Vibrionul holeric
tip O:1, Biovar; O:1, Biovar eltor
incubație 2 - 3 zile
simptome colici, tulb.digestive
specii afectate om
diagnostic diferențial

Holera este o boală infecțioasă bacteriană[1] foarte gravă, care afectează în mod deosebit intestinul subțire. Boala se manifestă prin tulburări digestive ca o diaree gravă, vomitări excesive, care duc la o deshidratare rapidă a bolnavului (exicose), prin pierdere de electroliți (substanțe minerale).

Cu toate că boala evoluează frecvent atipic, poate fi recunoscută ușor prin mortalitatea ridicată de 85 % la izbucnirea bolii, ca ulterior acest indice de letalitate să scadă între 20 și 70 % la cazurile netratate.

Răspândirea holerei pe glob (2004)

Simptome[modificare | modificare sursă]

După o perioadă de incubație între 2-3 zile urmează de obicei trei stadii de evoluare:

  1. stadiul de vomitare, fecalele fiind moi cu aspect de orez [2], apar rar colici [3]
  2. stadiul de deshidratare (exicoză), hipotermie [4] apar riduri, față suptă cu oase proeminente
  3. stadiul general grav, cu febră, abatere, dezorientare, comă cu erupții cutanate. In cazul complicațiilor apar forme de pneumonie, parotidită și septicemie[5]

S-a observat că persoanele cu grupa „0” sanguină sunt mai predispuși la îmbolnăvire.

Diagnostic[modificare | modificare sursă]

La stabilirea diagnosticului se ține cont de evoluția bolii, certificată prin identificarea[6] vibrionului holeric în fecale sau în coținutul vomitat.

Agentul etiologic[modificare | modificare sursă]

Vibrionul holeric văzut la microscop electronic
Vibrionul holeric (tipul O395 wt) văzut la microscop electronic

Holera este cauzată de vibrionul holeric „Vibrio cholerae”, produce toxina holerică, aceasta fiind cauza diareii[7]

  • bacteria a fost prima oară descrisă în anul 1854 de Filippo Pacini,
  • în același an John Snow descrie episodul de holeră din Londra[8]
  • Robert Koch cultivă vibrionul în anul 1883 împreună cu Fischer și Georg Gaffky.

Holera apare frecvent în țările sărace, unde nu se pot respecta regulile de igienă:

  • apa de băut infectată, fiind cauza principală a îmbolnăvirilor
  • canalizarea deficitară, determinând infiltrarea apei de canal în apa de băut
  • bacilul fiind prezent prin fecale în apele curgătoare, stătătoare sau pești
  • în țările industriale din cauza respectării regulilor de igienă, holera apare foarte rar și sporadic[9]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Boala este semnalată deja pe Valea Gangelui prin anul 600 î.Hr. India. Prin secolul XVIII sunt cazuri de epdemie de holeră[10]

În secolul XIX a izbucnit o epidemie gravă de holeră în Londra.[11]

În Viena sunt semnalate mai multe epidemii de holeră.[12]

În „Războiul Crimeii” (1853-1856) mor în ambele tabere mai mulți soldați din cauza holerei decât pe câmpul de luptă.

Prin 1892 epidemia de holeră din Afganistan, se extinde în Rusia, în portul Hamburg izbucnește în același an o epidemie mare (8 600 de morți).[13]

Ultima epidemie mare de holeră a avut loc în anul 1991 în Peru de unde s-a extins în America Latină (400 000 de cazuri).

Tratament[modificare | modificare sursă]

Cel mai important obiectiv al tratamentului este rehidratarea organismului prin administrare pe cale orală de soluții ce conțin glucoză, carbonat de sodiu, clorură de sodiu și clorură de potasiu[14].

Antibioticele folosite sunt:

Alte medicamente folosite:

Ca măsuri de profilaxie se recomandă respectarea regulilor standard de igienă, asigurarea cu apă potabilă , eventual acțiuni de vaccinare pe cale orală.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ agentul patogen fiind vibrionul holeric
  2. ^ fragmente de mucoasă intestinală
  3. ^ dureri de burtă
  4. ^ scade temperatura corporală sub limitele normale
  5. ^ o formă gravă de boală determinată de înmulțirea agentului etiologic în sânge
  6. ^ vibrionul holeric se cultivă în laborator pe medii de cultură peptonate cu un pH alcalin (9)
  7. ^ pierderile de lichid pot atinge 25 de litri pe zi.
  8. ^ nu miasmele rele produc boala.
  9. ^ în Germania în anul 1892 a fost ultima epidemie de holeră.
  10. ^ 1830 revolta contra regimului rusesc din Polonia de unde s-a extins în Europa.
  11. ^ această epidemie regresează numai după terminarea sistemului de canalizare din Londra.
  12. ^ epidemii în 1830 (2000 de morți), 1854. 1866 în timpul războiului austro-prusac (3 139 soldați și 8000 de civili).
  13. ^ aici izolează pentru prima oară vibrionul holeric Robert Koch.
  14. ^ tratament recomandat de OMS

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Biciul holerei pe pământ românese: o calamitate a vremurilor moderne, Gheorghe Brătescu, Editura Academiei Române, 2002

Legături externe[modificare | modificare sursă]