Holeră
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Holeră | |
| etiologie | Vibrionul holeric |
| tip | O:1, Biovar; O:1, Biovar eltor |
| incubaţie | 2 - 3 zile |
| simptome | colici, tulb.digestive |
| specii afectate | om |
| diagnostic diferenţial | |
Holera este o boală infecţioasă bacteriană[1] foarte gravă, care afectează în mod deosebit intestinul subţire. Boala se manifestă prin tulburări digestve ca o diaree gravă, vomitări excesive, care duc la o deshidratare rapidă a bolnavului (exicose), prin pierdere de electroliţi (substanţe minerale).
Cu toate că boala evoluează frecvent atipic, poate fi recunoscută uşor prin mortalitatea ridicată de 85 % la izbucnirea bolii, ca ulterior acest indice de letatitate să scadă între 20 şi 70 % la cazurile netratate.
Cuprins |
[modifică] Simptome
După o perioadă de incubaţie între 2-3 zile urnează de obicei trei stadii de evoluare:
- stadiul de vomitare, fecalele fiind moi cu aspect de orez [2], apar rar colici [3]
- stadiul de deshidratare (exicoză), hipotermie [4] apar riduri, faţă suptă cu oase proeminente
- stadiul general grav, cu febră, abatere, dezorientare, comă cu erupţii cutanate. In cazul complicaţiilor apar forme de pneumonie, parotidită şi septicemie[5]
S-a observat că persoanele cu grupa „0” sanguină sunt mai predispuşi la îmbolnăvire.
[modifică] Diagnostic
La stabilirea diagnosticului se ţine cont de evoluţia bolii, certificată prin identificarea[6] vibrionului holeric în fecale sau în coţinutul vomitat.
[modifică] Agentul etiologic
Holera este cauzată de vibrionul holeric „Vibrio cholerae”, produce toxina holerică, aceasta fiind cauza diareii[7]
- bacteria a fost prima oară descrisă în anul 1854 de „Filippo Pacini”,
- în acelaşi an „John Snow” descrie episodul de holeră din Londra[8]
- Robert Koch cultivă vibrionul în anul 1883 împreună cu Fischer şi Georg Gaffky.
Holera apare frecvent în ţările sărace, unde nu se pot respecta regulile de igienă:
- apa de băut infectată, fiind cauza principală a îmbolnăvirilor
- canalizarea deficitară, determinând infiltrarea apei de canal în apa de băut
- bacilul fiind prezent prin fecale în apele curgătoare, stătătoare sau peşti
- în ţările industriale din cauza respectării regulilor de igienă, holera apare foarte rar şi sporadic[9]
[modifică] Istoric
Boala este semnalată deja pe Valea Gangelui prin anul 600 î.Hr. India. Prin secolul XVIII sunt cazuri de epdemie de holeră[10]
In secolul XIX a izbucnit o epidemie gravă de holeră în Londra[11]
In Viena sunt semnalate mai multe epidemii de holeră[12]
In „Războiul Crimeii” (1853-1856) mor de ambele mai mulţi soldaţi din cauza holerei ca şi pe câmpul de luptă.
Prin 1892 epidemia de holeră din Afganistan, se extinde în Rusia, în portul Hamburg izbucneşte în acelaşi an o epidemie mare (8 600 de morţi)[13]
Ultima epidemie mare de holeră a avut loc în anul 1991 în Peru de unde s-a extins în America Latină (400 000 de morţi).
[modifică] Tratament
Cel mai important obiectiv al tratamentului este rehidratarea organismului prin administrare pe cale orală de soluţii ce conţin glucoză, carbonat de sodiu, clorură de sodiu şi clorură de potasiu[14].
Antibioticele folosite sunt:
- Fluorochinolone, de tipul ciprofloxacinei,
- Azitromicină.
Ca măsuri de profilaxie se recomandă respectarea regulilor standard de igienă, asigurarea cu apă potabilă a populaţiei, eventual acţiuni de vaccinare pe cale orală.
[modifică] Note
- ^ agentul patogen fiind vibrionul holeric
- ^ fragmente de mucoasă intestinală
- ^ dureri de burtă
- ^ scade temperatura corporală sub limitele normale
- ^ o formă gravă de boală determinată de înmulţirea agentului etiologic în sânge
- ^ vibrionul holeric se cultivă în laborator pe medii de cultură peptonate cu un pH alcalin (9)
- ^ pierderile de lichid pot atinge 25 de litri pe zi
- ^ nu miasmele rele produc boala
- ^ în Germania în anul 1892 a fost ultima epidemie de holeră
- ^ 1830 revolta contra regimului rusesc din Polonia de unde s-a extins în Europa
- ^ această epidemie regresează numai după terminarea sistemului de canalizare din Londra
- ^ epdemii în 1830 (2000 de morţi), 1854. 1866 în timpul războiului austro-prusac (3 139 soldaţi şi 8000 de civili)
- ^ aici izolează pentru prima oară vibrionul holeric Robert Koch
- ^ tratament recomandat de OMS
