Fado

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Fado
Origini stilistice:	muzică portugheză tradiţională, cu posibile influenţe din muzica maurilor şi din modinha braziliană
Origini culturale:	secolul XIX timpuriu, Lisabona, Portugalia
Instrumente caracteristice:	chitară portugheză
Popularitate	gen foarte popular în Portugalia, s-a bucurat de popularitate sporadică în restul lumii, în special în Ţările de Jos şi Japonia
Genuri derivate
fado coimbra, fado lisboeta

Fado (cuvânt tradus în mod obişnuit ca destin sau soartă, conform cuvântului din latină fatum) este numele unui gen muzical interpretativ şi melodic care a originat în Lisabona începutului secolului al 19-lea, dar foarte probabil are origini mult mai timpurii. Unii admiratori ai genului pretind că originile fado-ului reprezintă o combinare a ritmurilor sclavilor africani şi a muzicii tradiţionale portugheze, cu accente inflexionare minore, dar sesizabile, datorate muzicii arabe a maurilor, respectiv a genului muzical brazilian modinha.

Fado este caracterizat prin melodii melancolice şi versuri tânguitoare, care se referă foarte frecvent la mare, la trecutul maritim glorios al lusitanilor şi/sau la viaţa săracilor. Acest gen muzical este de obicei asociat cu cuvântul portughez saudade, care descrie "tânjirea după ceva" sau "dorinţa puternică de ceva" (acest "ceva" fiind, de cele mai multe ori, intraductibil în cuvinte, dar probabil foarte aproape de semnificaţia cuvântului românesc dor).

Există două variante principale ale fado-ului, numite după oraşele Lisabona şi Coimbra. Stilul lisboeta (fado lisboeta) este cel mai popular, pe când cel din Coimbra (fado coimbra) este mai rafinat. Fado-ul modern este extrem de popular în Portugalia şi a produs mulţi artişti renumiţi.