Ferdinand I al Portugaliei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ferdinand I al Portugaliei (portugheză: Fernando, AFI fɨɾ'nɐ̃du; n. 31 octombrie 1345, Lisabona — d. 22 octombrie 1383, Lisabona), supranumit Cel Frumos (portugheză : o Formoso) sau mai rar Cel Inconstant (portugheză: o Inconstante), a fost al nouălea rege al Portugaliei, al doilea fiu, şi cel mai mare care a supravieţuit, al lui Petru I al Portugaliei şi a Constanţei de Castilia. A urcat pe tron în 1367.
La moartea lui Petru al Castiliei în 1369, Ferdinand, ca strănepot al lui Sancho al IV-lea al Castiliei pe linie feminină, a pretins drepturi de succesiune, avându-i ca rivali pe regii Aragonului şi Navarrei, şi mai târziu pe Ioan de Gaunt, duce de Lancaster (căsătorit în 1370 cu Constanţa, fiica cea mare a lui Petru).
Între timp Henric de Trastamara, fratele ilegitim al lui Petru, îşi atribuise coroana. După câteva campanii care nu au clarificat situaţia, toate părţile implicate au cerut medierea Papei Grigorie al XI-lea. Condiţiile tratatului, ratificat în 1371, includeau mariajul între Ferdinand şi Leonora de Castilia. Dar înainte de această decizie, Ferdinand devenise foarte ataşat de Leonora Telles de Menezes, soţia unuia dintre curtenii săi, şi după ce a obţinut anularea căsătoriei ei, nu a pierdut timp în a o face regina sa.
Acest comportament ciudat, deşi a dat naştere unei insurecţii în Portugalia, nu a avut ca rezultat imediat războiul cu Henric; dar politica externă a fost în curând afectată de intrigile ducelui de Lancaster, care l-a convins pe Ferdinand să ia parte la un tratat secret, cu scopul de a-l înlătura pe Henric de pe tron. Războiul care a urmat a fost lipsit de succes; s-a semnat din nou pacea în 1373. La moartea lui Henric în 1379, ducele de Lancaster şi-a prezentat din nou pretenţiile, şi a găsit din nou un aliat în Portugalia; dar, conform analiştilor de pe Continent, englezii şi-au ofensat atât inamicii, cât şi aliaţii; Ferdinand a semnat pe cont propriu pacea la Badajoz în 1382, în tratat menţionându-se că Beatrice, moştenitoarea lui Ferdinand, se va căsători cu regele Ioan I al Castiliei, asigurând astfel uniunea celor două coroane.
Ferdinand a murit fără a avea nici un moştenitor masculin, pe 22 octombrie 1383, şi dinastia burgundiană, care ocupa tronul din timpul lui Contelui Henric (aproximativ 1112), avea să fie înlocuită. S-au ignorat condiţiile tratatului de la Badajoz, şi Ioan, Mare Maestru al Ordinului Aviz, fratele ilegitim al lui Ferdinand, a pretins tronul. Aceasta a dus la o perioadă de război şi incertitudine politică, cunoscută cu numele de Criza din 1383-1385. Ioan a devenit primul rege al Casei de Aviz în 1385.
