Afonso de Albuquerque
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
-
- Acest articol se referă la navigatorul portughez Afonso de Albuquerque. Pentru alte utilizări ale numelui, vedeţi Albuquerque (dezambiguizare).
Afonso de Albuquerque sau Affonso d'Albuquerque (n. 1453 - d. 16 decembrie 1515) a fost un celebru navigator şi colonizator portughez (supranumit Afonso cel Mare), întemeietorul puterii portugheze în India.
Cuprins |
[modifică] Biografie
Afonso d'Albuquerque se naşte în 1453, în Alhandra, lângă Lisabona. Provine dintr-o familie nobilă. Este fiul nelegitm al regelui Diniz şi rudă cu celebra familie de exploratori Menezes.
Este crescut la curtea regelui Alfons al V-lea, unde primeşte o educaţie aleasă şi intră în serviciul flotei portugheze sub João al II-lea, ca mare scutie al acestuia.
[modifică] Expediţii
[modifică] Prima expediţie, 1503-1504
În aprilie 1503 porneşte, împreună cu vărul său Francisco, din Belém spre India, pustieşte coasta Malabar, stabileşte un fort la Cochin (Kochin) şi se întoarce în Porugalia cu o pradă uriaşă. În urma raportului înaintat regelui João al II-lea, acesta şi-a dat seama că un impriu colonial atât de întins nu putea fi condus de la mii de kilometri depărtare, conducătorul efectiv (cu titlul de vicerege) trebuind să-şi aibă reşedinţa în India.
Afonso de Albuquerque va fi cea de-a doua persoană care va primi această înaltă funcţie (în 1506 numit, din 1509 efectiv); mai înainte sub regele Manuel, a fost numit comandant suprem al flotei.
[modifică] În Golful Persic şi Malabar 1504-1508
[modifică] Expediţii în Goa şi Malacca 1510-1511
La 20 ianuarie 1510, conducând o flotă de 20 de caravele (cu 2 000 de oameni) porneşte să cucerească Goa (supranumit "oraşul de aur"), marele port de pe coasta vestică a Indiei, pe care reuşeşte să-l cucerească definitiv abia în cea de-a doua expediţie (noiembrie 1510, cu 34 de corăbii), când a nimicit în câteva ore garnizoana de 9 000 de soldaţi şi a ucis peste 6 000 de negustori arabi cu familiile, jefuind cumplit oraşul.
De aici întreprinde expediţii de cucerire pe coasta Malabar şi în insula Ceylon şi, cu o flotă de 19 vase (cu 1 400 de soldaţi), ocupă oraşul Malacca ("cheia Orientului") (1511), pe care, potrivit obiceiului, îl jefuieşte, luând o pradă bogată[1]
[modifică] Alte expediţii 1512-1515
După o încercare nereuşită de cucerire a oraşului Aden(1513), care păzea intrarea în Marea Roşie, cu o flotă de 27 de caravele (având 2 200 de oameni, dintre care 1 500 portughezi şi 700 indieni) cucereşte aproape fără luptă (profitând de conflictul pentru putere care se dădea în interior) oraşul-port Ormuz (martie 1515).
Îşi oferă serviciile sultanului Persiei, propunându-i sprijinul flotei sale contra turcilor, şi, pentru a ruina Egiptul, se concertează cu negusul Abisiniei să schimbe cursul Nilului (prin devierea acestuia spre Marea Roşie!). Nu reuşeşte acest lucru întrucât, ca urmare a cererii sale din 1514 de a primi titlul de "duce de Goa", răspunsul a fost, datorită intrigilor de la curte, revocarea sa, fiind numit ca succesor Soares d'Albergaria.
[modifică] Declinul
[modifică] Note
- ^ Numai ceea ce îi revenea regelui Portugaliei, respectiv a cincea parte din pradă, se ridica la suma de 200 000 de ducaţi, o sumă considerabilă pentru acea vreme, pentru el reţinând doar şase statui de lei, în bronz, care, după moartea lui, urma să-i împodobească mormântul.
[modifică] Bibliografie
- Silviu Neguţ, Căutători de noi tărâmuri, Editura Eminescu, Bucureşti, 1987
