Almeida Garrett

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Almeida Garrett
Naştere –	4 februarie, 1799 Porto, Portugalia
Deces –	9 decembrie, 1854 (la 55 de ani) Lisabona, Portugalia
Profesiune –	poet, jurnalist, romancier, dramaturg, om politic
Naţionalitate –	Portughez
Genuri –	Dramă
Mişcare literară –	Romantism
Influenţe –	Johann Wolfgang von Goethe, Friedrich Schiller, Gil Vicente, Tragedie greacă
A influenţat pe –	Alexandre Herculano, Camilo Castelo Branco, Soares dos Passos, Alexandre Braga, António Feliciano de Castilho, José Maria de Eça de Queirós

João Baptista da Silva Leitão de Almeida Garrett (n. 4 februarie, 1799, Porto — 9 decembrie, 1854, Lisabona) a fost un poet romantic portughez, romancier, dramaturg dar şi un politician liberal şi mason

Garrett a fost o figură a vieţii mondene din epoca sa, făcându-se cunoscut atât prin aventurile sale galante cât şi printr-un anumit snobism de tip exhibiţionist. Dar sub această mască pulsează o viaţă emoţională intensă, care conferă unei anumite părţi din opera sa literară o anumită profunzime psihologică.

Cuprins 1 Primele poeme 2 Crearea teatrului naţional 3 Garrett şi naţionalismul literar 4 Operele în ordine cronologică 5 Bibliografie 6 Referinţe 7 Legături externe

[modifică] Primele poeme

Cele două poeme narative ale lui Garret sunt scrise sub impresiile exilului, dar stau sub semnul şcolii arcadiene. Este vorba de Camões (1825), cu care marchează începutul romantismului portughez, şi Dona Branca (1826). În primul poem, eroul hoinăreşte pe străzile Lisabonei, copleşit de dorul iubitei moarte, de nedreptatea regelui care nu-i recompensa poemul; ştirea fatală a dezastrului de la Alcácer Quibir ^[1] vine să pună capăt acestei vieţi fără rost, moartea poetului identificându-se ce cea a patriei. Poemul urmează foarte îndeaproape Lusiadele ca şi compoziţie şi limbaj.

Deşi scrisă în versuri albe, Dona Branca are un caracter diferit: povestind amorurile unei infante portugheze cu un prinţ maur care lupta sub zidurile cetăţii Silves, Garret se vrea inspirat de evul mediu, cu pitorescul său, cu credinţele sale în magi şi vrăjitori, prin acea tentativă deliberată de a introduce în Portugalia aspectul folcloric şi medieval al romantismului englez şi german şi mai ales prin înlocuirea mitologiei greceşti şi roamane cu o presupusa mitologie naţională si populară.

Aceste poeme n-au exercitat o influenţa imediată. Ele reprezintă trecerea de la arcadism la romantism.

[modifică] Crearea teatrului naţional

Garret ajunge efectiv şeful scolii romantice portugheze atunci când, în 1836, primeşte de la guvernul popular septembrist misiunea de a organiza un teatru naţional. Abandonând tragedia clasică, pe care a cultivat-o în Catão, Garret preia de la romantici, printe alte inovaţii, folosirea prozei în teatru şi amestecul de comic şi tragic. A ales ca teme din istoria naţională cu un scop clar educativ. În Um auto de Gil Vicente se evoca splendoarea curţii manueline, în O Alfageme de Santarém, luptele populare pentru independenţa în secolul al XVI-lea.

[modifică] Garrett şi naţionalismul literar

Garrett s-a declarat pentru întoarcerea literaturii la izvoarele sale naţionale şi populare în diferite prefeţe şi note la lucrările sale. El consideră că o adevarată operă de artă trebuie să fie autentic naţională, iar condiţia ca ea să fie natională este ca ea să fie populară.

[modifică] Operele în ordine cronologică

[modifică] Bibliografie

• António José Saraiva, Istoria literaturii portugheze, Editura Univers, Bucureşti, 1979

[modifică] Referinţe

1. ^ Bătălia de la Alcácer Quibir (oraş în Maroc) - Este o bătălie ce a avut loc în vara anului 1578 între portughezi şi mauri. Bătălia a fost o victorie categorică pentru mauri. În această bătălie şi-a pierdut viaţa atât regele Portugaliei Sebastião cât şi sultanul maur. Doi ani mai târziu, în 1580 (an în care moare şi poetul Luís de Camões) Portugalia intra sub dominaţie spaniola timp de 60 de ani.

[modifică] Legături externe