Ministerul Public

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Flag of Romania.svg
România
Puterea legislativă în România:
Parlament format din:
Camera Deputaților
Senat
Puterea executivă în România:
Președintele
Guvernul
Puterea judecătorească în România:
Curtea Constituțională
Înalta Curte de Casație și Justiție
Consiliul Superior al Magistraturii
Departamentul Național Anticorupție
Curțile de apel
Tribunalele
Judecătoriile
Institutul Național al Magistraturii
Ministerul Public

Ministerul public este un organ al puterii judecătorești în România înființat la 1 iulie 1993 prin intrarea în vigoare a Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. În conformitate cu prevederile constituționale, a introdus termenul de minister public și s-au puns bazele organizării și funcționarii noii instituții. Prin aceeași lege s-a recunoscut calitatea de magistrat a procurorului și dreptul acestuia la stabilitate în funcție, eliminându-se din competența procurorului atribuția de supraveghere generală, păstrându-i-se numai atribuțiile judiciare.

[modificare] Atribuții

În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, cu respectarea principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției. Parchetele funcționează pe lângă fiecare instanță judecătorească (cu excepția celor trei tribunale specializate în materie comercială). Parchetele supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare în condițiile legii. Ministerul Public este membră a proiectului Vin Codurile [1]

[modificare] Organizare

Ca și instanțele judecătorești, parchetele sunt constituite într-o structură piramidală, la vârful căreia se află Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al cărui procuror general este șeful Ministerului Public. În cadrul parchetului de pe lângă instanța supremă funcționează două structuri specializate, cu competență și organizare speciale - Direcția Națională Anticorupție (DNA) și Direcția de Investigare și Combatere a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT), conduse de către procuror-șefi. Parchetele de pe lângă curțile de apel sunt conduse de procurori generali, iar cele de pe lângă tribunale și judecătorii de către prim-procurori. În cadrul fiecărui parchet funcționează un colegiu de conducere, iar în funcție de rangul ierarhic și dimensiunea parchetului, conducătorul acestuia poate fi ajutat de unul sau mai mulți adjuncți. Pe lângă fiecare instanță militară funcționează câte un parchet militar.

[modificare] Evoluție

În urma modificării din 1996, a fost eliminată denumirea de Parchet General și a fost instituită funcția de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel. Ulterior revizuirii Constituției prin Legea nr. 429 din 13 octombrie 2003, au fost adoptate Legea nr. 303 din 28 mai 2004 privind statutul magistraților (denumire modificată în 2005 prin înlocuirea termenului „magistrați” cu „judecători și procurori”) și Legea nr. 304 din 28 mai 2004 privind organizarea judiciară, care au înlocuit Legea nr. 92/1992, armonizând legislația română cu cea europeană, în procesul de pregătire a integrării României în Uniunea Europeană. S-a statuat independența procurorului în soluțiile pe care le dispune, iar cariera magistratului a trecut în competența Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), au fost reglementate noile structuri specializate de combatere a corupției și crimei organizate.

[modificare] Bibliografie

[modificare] Note

[modificare] Legături externe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Participare
Tipărire/exportare
Trusa de unelte