Făină
Făina este o pulbere obținută prin măcinarea semințelor de cereale, a altor semințe de plante sau rădăcini (cum ar fi de Cassava), fiind principalul ingredient din care se produce pâinea — aliment de bază în multe culturi. Făina din semințe de grâu este unul dintre cele mai importante alimente europene, din America de Nord, Orientul Mijlociu și nordul Africii. Făina din boabe de porumb se numește mălai și a fost descoperită în jurul secolului al IX-lea î.Hr.; era obținută prin zdrobirea semințelor între două pietre de moară.
((Făina se obține și prin măcinarea altor materii cum ar fi boiaua rezultată prin măcinarea ardeiului uscat în prealabil, cafeaua prin măcinarea boabelor de cafea,ambele folosite în alimentație, făina de muștar folosită în alimentație și cu rol medicinal. De asemenea există făină animală,produs obținut din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sterilizat, folosit pentru hrana puilor, a păsărilor ouătoare și a porcilor. Din această categrie face parte și făina de pește ce se obține din pești inferiori și necomestibili sau din resturile de conserve de la fabricile de pește. Făina de oase sub formă de pulbere fină obținută prin măcinarea oaselor este folosită ca supliment în hrana animalelor, dar și ca îngrășemânt în agricultură. Făina are întrbuințări și în construcții,cimentul, praful de var.În carierele de marmoră,se formează o făină albă, fină rezultată din tăierea cu dispozitive performante a blocurilor mari de marmoră, ca de pildă cariera Carera din Italia,la care dacă ajungi îți îngropi picioarele mergând prin asemenea făină albă.
Etimologie [modificare]
Cuvântul provine din latinescul farina și este un rezultat al asimilării „r” → „n” și apoi „n” → „n”, evoluție fonetică atestată de var. (arh.) „fărină”, „fănină” (Banat), „fărină” (meglenoromână), „farirę” (istroromână).
Bibliografie [modificare]
- „Făină”. Dicționarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966.
