Canalul Main-Dunăre

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Diferite proiecte de legătură între râurile Main și Dunăre
Traseul maritim cel mai scurt între Rotterdam și Constanța
Grafica de relief al Canalului Main-Dunăre

Canalul Main-Dunăre (numit în germană Main-Donau Kanal, Canalul Rin-Main-Dunăre, Canalul-RMD sau Canalul Europei) cu o lungime de 171 km, leagă începând din anul 1992 râul Main cu Dunărea de la Bamberg prin Nürnberg la Kelheim.

Canalul face parte din traseul maritim între Rotterdam și Constanța, care este legătura navigabilă cea mai scurtă între Marea Nordului și Marea Neagră, pe râurile Rin, Main, Canalul Main-Dunăre, Dunărea și Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Planul unei legături între râurile Rin respectiv Main și Dunărea exista din jurul anului 793, când Carol cel Mare a ordonat construirea unui canal între râul Schwäbische Rezat și Altmühl pe lângă actuala localitate Treuchtlingen, numindu-se Foosa Carolina sau Karlsgraben („Canalul-Carol”).[1][2] Se presupune că, acesta avea o lungime de aproximativ 3000 m, și scopul lucrării era îmbunătățirea traficului pentru comercianți care luau calea cu navele lor pe Rin și Main la Weißenburg. S-a putut dovedi că, pentru furnizarea secțiunii de nord al canalului cu apă, a fost mutată albia râului Rezat.[3]

Ludwigskanal („Canalul-Ludwig”) construit între anii 18361846 între Bamberg și Kelheim și stricat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost abandonat definitiv în anul 1950. La scurt timp după terminarea construcției, importanța canalului a scăzut. Motivul era traseul dificil cu multe ecluze, lipsa de apă în pozițiile de vârf și lățimea canalului. Progresarea rapidă, în special al rețelei căi ferate în sudul Germaniei, a făcut canalul să nu devină rentabil.

Primele planuri concrete pentru o nouă cale navigabilă au fost create în anul 1938, când a fost planificat canalul în sudul Nürnbergului, așa-numita Mindorfer Linie („Linia Mindorfer”).[4] În anul 1939 în Pyras (Thalmässing) și Mindorf (Hilpoltstein) au început primele măsurători, după care la scurt timp s-a început cu construcția canalului.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1942), lucrările au fost complet abandonate. După război aceste planuri nu au mai fost urmărite, dar în schimb în anii ‘50 au fost preluate planificările ale canalului de azi.

Reluarea construcției[modificare | modificare sursă]

Lucrările canalului între Bamberg și Nürnberg au început în anul 1960 și terminate în 1972.
În anul 1962 au fost terminate lucrările de amenajare al canalului pe râul Main pînă la Bamberg.
Ultima secțiune între Kelheim și Nürnberg, în anii ‘70 și ‘80, a fost politic controversat pentru aceea sectiune de 34 km care trec prin Valea Altmühl. În data de 25 septembrie 1992 și această ultimă bucată de canal a fost dată în funcție.

Volumul de transport de pe Canalul Main-Dunăre a fost în anul 2007 cu 6,5% mai mare față de anul precedent.[5]


Ruperea barajului la Katzwang, 1979[modificare | modificare sursă]

Placă memorială în amintirea accidentuli din 26 martie 1979

La lucrările de construcție al canalului, în data de 26 martie 1979 se petrecuse un accident grav. La Katzwang, o circumscripție al Nürnbergului, s-a rupt terasamentul canalului care se mai afla încă în construcție, dar era deja inundat cu apă. Prin porțiunea de 15 m din terasamentul rupt, s-au scurs aproximativ 350 de milioane de litri de apă și a inundat o mare parte din Katzwangul vechi.

Puterea apei a fost atât de mare, încât a făcut o groapă de până la zece metri și a dus automobile, oameni și case. Mai multe persoane au fost salvate de elicoptere cu trolii de pe acoperișurile caselor. O fată de 12 ani, a murit la încercarea de a fi salvată. Valoarea pagubelor materiale se ridica la aproximativ 12 milioane Euro.

Urmările asupra ecologiei[modificare | modificare sursă]

Construirea canalului implică totodată și pericole pentru ecologie. Canalul Main-Dunăre face de asemenea posibil ca animalele să se răspândească din vestul Europei spre est sau invers. Acestea sunt așa-numitele specii invazive, care de multe ori produc dificultăți în sistemul ecologic speciilor indigene: concurență cu specii care trăiesc deja acolo, lipsa de animale răpitoare, etc. Aceste specii invazive de multe ori nu se adaptează în sistemul ecologic existent, ci îl dezechilibrează. Deci, ei nu sunt o îmbogățire pentru fauna locală, ci duc la dispariția acesteia.

Îndoielnic este și faptul că, în scopul de a menține nivelurile de apă navigabile, în principal valea Regnitz și Rednitz, apa trebuie să fie transferată prin intermediul râului Altmühl din lacul Großer Brombachsee. Prin aceasta, cumpăna apelor al bazinului hidrografic între Dunăre și Rin este străpunsă.

Caracteristică specială[modificare | modificare sursă]

Distanța de înot al concursului de triatlon, al evenimentului sportiv Quelle Challenge Roth, se desfășoară pe Canalul Main-Dunăre la Hilpoltstein. Distanța de 14 km se desfășoară de la ecluza Leerstetten la Hilpoltstein pe traseul de circulație al canalului. În perioada desfășurării acestuia, traficul ambarcațiunilor este oprită.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Ecluzele canalului[modificare | modificare sursă]

Localitatea Anul dării
în folosință
Ecluză
economă
Poziția ecluzei pe
lungimea canalului
Lungimea apei pînă
la ecluză
în km
Altitudinea
Diferență de nivel în km
Lungimea
ecluzei în m
Lățimea
ecluzei în m
Ambarcațiuni
trecute prin
ecluză (2007)
Bamberg 1967 da 7,42 5,87 241,80 10,94 190,00 12,00 6625
Strullendorf 1967 da 13,29 12,60 249,21 7,41 190,00 12,00 6774
Forchheim 1964 nu 25,89 6,97 254,50 5,29 190,00 12,00 6582
Hausen 1968 da 32,86 8,19 266,50 12,00 190,00 12,00 6663
Erlangen 1970 da 41,05 7,61 284,80 18,30 190,00 12,00 6664
Kriegenbrunn 1970 da 48,66 20,43 303,10 18,30 190,00 12,00 6614
Nürnberg 1971 da 69,09 3,73 312,50 9,40 190,00 12,00 6671
Eibach 1978 da 72,82 11,50 331,99 19,49 190,00 12,00 6261
Leerstetten 1980 da 84,32 10,62 356,66 24,67 190,00 12,00 6257
Eckersmühlen 1985 da 94,94 4,05 381,33 24,67 190,00 12,00 6273
Hilpoltstein 1989 da 98,99 16,47 406,00 24,67 190,00 12,00 6275
Bachhausen 1989 da 115,46 16,47 406,00 17,00 190,00 12,00 6259
Berching 1991 da 122,51 7,05 389,00 17,00 190,00 12,00 6963
Dietfurt 1984 da 135,26 12,75 372,00 17,00 190,00 12,00 6441
Riedenburg 1982 nu 150,83 15,57 355,00 8,40 190,00 12,00 6820
Kelheim 1981 nu 166,06 15,23 346,60 8,40 190,00 12,00 7180

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ de Ingoldesstat und die Fossa Carolina Karls des Großen, de Kurt Scheuerer - www.ingolstadt.de
  2. ^ Ralf Molkenthin: Straßen aus Wasser, Technische, wirtschaftliche und militärische Aspekte der Binnenschiffahrt im Mitteleuropa des frühen und hohen Mittelalters. LIT Verlag, Münster 2006, ISBN 3-8258-9003-1, p. 54–81
  3. ^ Robert Koch: „Fossa Carolina”. Neue Erkenntnisse zum Schifffahrtskanal Karls des Großen. În: Konrad Elmshäuser: Häfen, Schiffe, Wasserwege. Zur Schiffahrt des Mittelalters. Bremerhaven 2002, p. 54–70
  4. ^ MINDORF LINIE, imagini al canalului planificat
  5. ^ de Verkehr auf den Bundeswasserstraßen Main, Main-Donau-Kanal und Donau im Jahr 2007 - www.elwis.de („Traficul maritim pe Main, Canalul Main-Dunăre și Dunăre, în anul 2007”)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Canalul Main-Dunăre