Prima Republică Cehoslovacă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Prima Republică Cehoslovacă
Cehoslovacia
Československo

Flag of Austria-Hungary (1869-1918).svg

1918 – 1938
Drapel Stemă
Steag Stema Cehoslovaciei
Imn național
Kde domov můj și Nad Tatrou sa blýska
Localizare a {{{nume_genitiv}}}
Cehoslovacia
Capitală Praga
Limbă/limbi cehă, slovacă
Formă de guvernare Republică
Președinte
 - 1918 - 1935 Tomáš Masaryk
 - 1935 - 1938, 1945 - 1948 Eduard Beneš
 - 1989 - 1992 Václav Havel
Istorie
 - Fondare 1918
 - Ocuparea Cehoslovaciei 1938
Suprafață
 - 1992 127.900 km²
Populație
 - 1992 est. 15.600.000 
     Densitate 122 loc./km²  (315,9 loc./milă²)
Monedă coroana cehoslovacă
Precedat de
Succedat de
Flag of Austria-Hungary (1869-1918).svg Austro-Ungaria
Germania nazistă
Protectoratul Boemiei și Moraviei
Statul Slovac
Polonia
Ungaria
În prezent parte din  Cehia
 Slovacia
 Ucraina

Prima Republică Cehoslovacă (cehă první Československá republika, slovacă Prva Československá republika sau colocvial Prva republika) se referă la primul stat cehoslovac. Statul a fost denumit în mod obișnuit Cehoslovacia (Československo). Acesta a fost compus din Boemia, Moravia, Silezia Cehă, Slovacia și Rutenia Subcarpatică. Sub o presiune enormă a Germaniei Naziste și minorității germane din țară, Cehoslovacia a fost forțată să cedeze regiunea populată de germani, Regiunea Sudeților Germaniei la 1 octombrie 1938, așa cum a convenit în Acordul de la Munchen, precum și partea de sud a Slovaciei și Rutenia Subcarpatică Ungariei și regiunea Zaolzie în Silezia Poloniei.

Cehoslovacia în 1937

Istorie[modificare | modificare sursă]

Independența Cehoslovaciei a fost proclamată la 28 octombrie 1918 de către Consiliul Național Cehoslovac de la Praga. Mai multe grupuri etnice și teritorii cu tradiții istorice politice și economice diferite urmau să fie amestecate într-o nouă structură statală. Originea Primei Republici stă în al zecelea din cele Paisprezece Puncte ale lui Woodrow Wilson: „Popoarelor Austro-Ungariei, al căror loc în rândul națiunilor îl dorim asigurat și păstrat, trebuie să li se acorde cea mai liberă oportunitate pentru dezvoltarea autonomă."

Frontierele exacte ale țării și organizarea guvernului său au fost stabilite prin Constituția Cehoslovacă din 1920. Tomáš Garrigue Masaryk a fost recunoscut de Puterile Aliate drept conducător al guvernului provizoriu cehoslovac, iar în 1920 a fost ales președinte al țării. A fost reales apoi în 1925 și 1929, fiind președinte până la 14 decembrie 1935 când a demisionat din cauza sănătății precare. I-a urmat în funcție Edvard Beneš.

În urma Anschlussului (anexarea Austriei de către Germania Nazistă) în martie 1938, liderul nazist Adolf Hitler și-a concentrat ambițiile expansioniste asupra Cehoslovaciei. Pretextul său l-a reprezentat privațiunile suferite de populațiile germane din regiunile de frontieră din nord și vest, denumite împreună Regiunea Sudetă. Încorporarea lor în Germania Nazistă a lăsat Cehoslovacia fără capacitatea de a rezista ulterioarei ocupații.[1]

Politică[modificare | modificare sursă]

Într-o mare măsură, democrația cehoslovacă a fost organizată de către președintele Tomáš Masaryk. Ca principal părinte fondator al republicii, Masaryk a fost asemuit cu George Washington, considerat părinte al Statelor Unite. Până astăzi, Masaryk este considerat un simbol al democrației cehoslovace.

Economie[modificare | modificare sursă]

Noua națiune avea o populație de 13.5 milioane de locuitori. Aceasta a moștenit 70 - 80% din totalul industriei Imperiului Austro-Ungar, inclusiv fabricarea porțelanului, sticlei și zahărului. De asemenea și-a dezvoltat singură toate distileriile și fabricile de bere, de exemplu Škoda din Pilsen (Plzen), care mai producea și armamente, locomotive, automobile, echipamente tehnice; toate astea formând industria chimică din nordul Boemiei.

Teritoriile cehe au fost mai industriaizate decât Slovacia. În Boemia, Moravia și Silezia, 39% din populație lucra în industrie, iar 31% în agricultură și silvicultură. Majoritatea industriei ușoare și grele a fost localizată în regiunea sudetă și a fost deținută de către germani și controlată de băncile germane. Cehii au controlat doar 20-30% din industrie. În Slovacia, doar 17,1% din populație lucrau în industrie, iar 60,4% lucrau în agricultură și silvicultură. Doar 5% din industria din Slovacia era deținută de slovaci. Rutenia Carpatică era esențial fără industrie.

Grupuri etnice[modificare | modificare sursă]

Table. 1921 ethnonational census[2]
Regions "Cehoslovaci"
(Cehi and Slovaci)
Germani Maghiari Rusini Evrei alții Populația Totală
Boemia
4 382 788
2 173 239
5 476
2 007
11 251
93 757
6 668 518
Moravia
2 048 426
547 604
534
976
15 335
46 448
2 649 323
Silezia Cehă[3]
296 194
252 365
94
338
3 681
49 530
602 202
Slovacia
2 013 792
139 900
637 183
85 644
70 529
42 313
2 989 361
Rutenia Carpatică
19 737
10 460
102 144
372 884
80 059
6 760
592 044
Republica Cehoslovacă
8 760 937
3 123 568
745 431
461 849
180 855
238 080
13 410 750

Prima Republică Cehoslovacă avea o varietate de naționalități. În Regiunea Sudetă locuiau germanii, în Boemia cehii, în Slovacia slovacii, în Rutenia Carpatică ucrainenii. Maghiarii se găseau în sudul Slovaciei.

Disputele naționale au apărut datorită faptului că cehii, mai numeroși, au dominat guvernul central și alte instituții naționale. Clasa slovacă de mijloc, mică, nu a putut rezista și maghiarii, germanii și evreii au pus mâna pe posturile administrative, profesionale și comerciale din Slovacia. Ca rezultat, cehii trebuiau să fie detașați în Slovacia pentru a prelua posturile administrative și profesionale. Poziția comunității evreiești, în special în Slovacia, a fost ambiguă și, o parte semnificativă s-a îndreptat spre sionism.

În timpul organizării centralizate, naționalismul a apărut în rândul populațiilor non-cehe. Așa, au fost organizate mișcări și fondate partide, de ex. Partidul Sudeților Germani, condus de Konrad Henlein și Partidul Poporului Slovac condus de Andrej Hlinka.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Spencer Tucker, Priscilla Mary Roberts (2005). World War II: A Political, Social, and Military History. ABC-CLIO. ISBN 1576079996 
  2. ^ Slovenský náučný slovník, I. zväzok, Bratislava-Český Těšín, 1932
  3. ^ The 1921 and 1930 census numbers are not accurate since nationality depended on self-declaration and many Poles declared Czech nationality mainly as a result of fear of the new authorities and as compensation for some benefits. cf.Zahradnik, Stanisław; and Marek Ryczkowski (1992). Korzenie Zaolzia. Warszawa - Praga - Trzyniec: PAI-press. OCLC 177389723