Silezia Cehă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Silezia Sudetină |
|---|
 |
Silezia Cehă (cehă České Slezsko, germană Mährisch-Schlesien, poloneză Śląsk Czeski) este o regiune istorică în nord-estul Cehiei, situată de-a lungul frontierei ceho-polone, în munţii Sudeţi. Cuprinde cea mai mare parte din regiunea Moravia-Silezia (fără districtul Nový Jičín) şi districtul Jeseník din regiunea Olomouc. Are suprafaţa de 5 360 km² şi 1 160 000 locuitori. Cele mai mari oraşe sînt Ostrava (în germană Ostrau) şi Opava (în germană Troppau), vechea capitală a Sileziei Sudetine.
Silezia Cehă reprezintă acea parte a Sileziei care a rămas în 1748 (după Războiul succesiunii austriece) în stăpînirea casei de Habsburg (cea mai mare parte a Principatului Sileziei devenea în acel an un domeniu al casei de Hohenzollern). În 1806, după destrămarea Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, Silezia Cehă este declarată parte a nou-creatului Imperiu Austriac (care în 1815-1866 a făcut parte din Confederaţia Germană).
După destrămarea Imperiului Austro-Ungar (3 noiembrie 1918), Silezia Cehă a fost atribuită Cehoslovaciei (cu excepţia cîtorva districte răsăritene, alipite la Polonia), deşi majoritatea populaţiei era de origine germană. În octombrie 1938 Silezia Sudetină a fost încorporată în Germania. La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în mai 1945 Cehoslovacia va fi restabilită în vechile ei frontiere, iar populaţia germană din Boemia, Moravia şi Silezia Cehă (cca 3,5 milioane persoane) va fi expatriată în Germania şi Austria (cu excepţia membrilor Partidului Comunist şi a familiilor mixte ceho-germane).
|
|||||||||||
