Istoria Slovaciei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Istoria Slovaciei

Acest articol este parte a unei serii
Statele medievale slave
Imperiul lui Samo
Principatul Nitra
Moravia Mare
Regatul Ungariei Medievale
Tărâmul lui Máté Csák
Tărâmul lui Amade Aba
Imperiul Otoman
Pașalâcul Budei
Principatul Transilvaniei
Monarhia Habsurgică
Tisleithania
Răscoala slovacă
Cehoslovacia
Slovaci în Cehoslovacia (1918-1938)
Republica Sovietică Slovacia
Republica Slovacă
(1939–1945)
Slovaci în Cehoslovacia (1960-1990)
Republica Socialistă Slovacă
Revoluția de Catifea
Republica Federală Cehă și Slovacă
Divorțul de Catifea
Slovacia contemporană
Republica Slovacă

Portal Slovacia
 v  d  m 


Slovacii sunt un popor de origine slavă.

Primul stat slovac din Evul Mediu a fost Principatul Nitra. Curând însă cneazul Pribina a fost expulzat de pe tron de către Mojmir I.

Teritoriul actual slovac a intrat sub stăpânirea Ungariei și apoi după cucerirea ei de către Austria. În anul 1848 slovacii se răscoală împotriva ungurilor, însă victoria lor contra Austriei face noul stat să incorporeze și pe slovaci. După compromisul și formarea Austro-Ungariei Slovacia este incorporată Tisleithaniei (părții ungurești).

După căderea Austro-Ungariei, cehii și slovacii au format Cehoslovacia. În ecranul slovac, dominația cehă a trebuit pur și simplu înlocuită cu cea maghiară, deoarece cehii, care au fost în imposibilitatea de a găsi poziții în Boemia sau Moravia, au preluat posturi administrative locale și educaționale în Slovacia. O minoritate din slovaci a fost, în general, pentru clerul catolic slovac, burghezia rurală, și țărănimea a vrut autonomie. Autonomia politică a fost o problemă deosebit de gravă pentru slovaci. După Acordul de la München, Slovacia a obținut autonomia în cadrul Cehoslovaciei.

Adolf Hitler, care se pregătea să invadeze Cehia, avea mai multe planuri pentru Slovacia. Decizia finală a lui Hitler a fost să creeze un stat separat slovac aflat sub „protecția” Germaniei, care să reprezinte o bază strategică de atac împotriva Poloniei. Pe 13 martie 1939, Hitler l-a invitat pe monseniorul Jozef Tiso (fostul premier al Slovaciei autonome, înlăturat prin forță de trupele cehe cu câteva zile mai înainte) la Berlin, pentru a-l îndemna să proclame independența Slovaciei, alternativa fiind împărțirea țării între Ungaria și Polonia. Această posibilitate a fost „confirmată” de Joachim von Ribbentrop, care a prezentat un raport fals cu privire la mobilizarea trupelor maghiare la granița cu Slovacia. Tiso a refuzat să ia decizia proclamării independenței de unul singur. Hitler a fost de acord ca problema independenței să fie hotărâtă de Dieta (parlamentul) slovacă. Pe 14 martie, a fost convocată Dieta. În sesiunea parlamentului, Tiso a prezentat un raport asupra discuțiilor cu Hitler, iar deputații au aprobat în unanimitate proclamarea independenței. Jozef Tiso a fost numit președinte al noii republici. Slovacia a semnat un tratat cu Germania prin care al doilea devenea un protector al țării. Slovacia s-a înscris în război de partea Axei ajutând de multe ori Germania. După izbucnirea insurecției naționale antinaziste din august 1944, germanii au ocupat din septembrie țara. Trupele germene au fost alungate pas cu pas de armatele sovietice, române și cehoslovace care înaintau din răsărit. Prima republică slovacă a încetat definitiv să existe de facto pe 4 aprilie 1945, când Armata Roșie a eliberat Bratislava și ultima parte a Slovaciei. De jure, Republica Slovacă a încetat de jure să existe pe 8 mai 1945, când guvernul slovac în exil a capitulat la Kremsmünster (Austria) în fața generalului Walton Walker, comandantul Armatei a 3-a americane.

Teritoriul Slovaciei eliberate a devenit parte de facto a Cehoslovaciei. După mișcarea comunistă în Cehoslovacia țara s-a reorganizat administrativ în Republica Socialistă Slovacă și Republica Socialistă Cehă. Repartizarea între cehi și slovaci în Cehoslovacia a persistat ca un element cheie în mișcarea de reformă din anii 1960 și reducere a anilor 1970, un deceniu de care se ocupau cu asprime cu atât aspirațiile cehilor și slovacilor. Etnia rămâne parte integrantă a afacerilor sociale, politice și economice a țării. Slovacia a făcut câștiguri importante în producția industrială în anii 1960 și 1970. Prin anii 1970, producția industrială a fost aproape egală cu cea din Cehia. Deși planificatorii slovaci s-au grăbit să se constate că a continuat să rămână, era clar că industria și producția Slovaciei a crescut foarte mult. O îmbunătățire generală în domeniul serviciilor, în special în domeniul sănătății și educației, însoțite de o creștere industrială a Slovaciei. La mijlocul anilor 1980, numărul de medici pe cap de locuitor a depășit ușor Cehia, în timp ce în 1948 acesta a fost de două treimi cifra cehă. Din 1948 până în 1983, numărul de studenți în învățământul superior în Slovacia a crescut la 1.000 de locuitori.

După Revoluția de Catifea s-a eliminat cuvântul "socialistă".

După Divorțul de Catifea, Slovacia a ajuns să fie independentă. Slovacia va deveni o economie tip "tigru" nefiind eclipsată de Cehia. Acest lucru s-a întâmplat, mai ales după 2000, când Slovacia a devenit o economie cu o creștere economică foarte puternică. Deși la ora actuală Cehia are un PIB pe cap de locuitor mai ridicat decât cel slovac, Slovacia a arătat o creștere economică mai mare ca Cehia în ultimii ani și a intrat într-o perioadă de boom economic.