Topografie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Topografia este o ramură a geodeziei care se ocupă cu tehnica măsurătorilor unei porțiuni a scoarței Pământului, cu determinarea poziției elementelor scoarței terestre pe suprafețe mici (considerate plane), precum și cu tehnica reprezentării grafice sau numerice a suprafețelor măsurate, în scopul întocmirii de hărți și planuri; descrierea amănunțită a unui loc sub raportul așezării, configurației etc.; modul în care sunt dispuse în spațiu elementele unui ansamblu.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Primele măsurători terestre s–au efectuat în țara noastră începând cu secolul al XVIII-lea,în timpul lui Constantin Brâncoveanu, în zona orașelor București și Târgoviște. Primele măsurători cu caracter de topografie aplicată au fost legate de inventarierea moșiilor boierești.Gh.Asachi in Moldova(1816) si Gheorghe Lazar in Muntenia (1818) au organizat primele cursuri de inginerie geotopografică.De numele lor și al elevilor se leagă,practic,primele măsuratori efectuate pe baze științifice. Din anul 1918, topografia cu destinație specială s–a axat mai ales pe problemele de parcelare a suprafețelor de teren și pe trasări de căi de comunicații. După anul 1930 au început să se afirme lucrările topografice necesare la elaborarea și aplicarea proiectelor de sistematizare a orașelor.

Planimetrie[modificare | modificare sursă]

Parte a topografiei care studiază metodele și instrumentele necesare reprezentării pe o hartă sau pe un plan a proiecției orizontale a obiectelor de pe suprafața pământului.

Altimetria[modificare | modificare sursă]

Altimetria este acea parte a topografiei care se ocupă cu studiul metodelor și instrumentelor de nivelment folosite la determinarea diferențelor de nivel, a altitudinilor sau cotelor punctelor terenului și cu reprezentarea reliefului pe planuri și hărți.

Tahimetria[modificare | modificare sursă]

Tahimetria este acea parte a topografiei care se ocupă cu efectuarea ridicărilor tahimetrice. Ele reprezintă ridicări topografice complete, adică planietrice si nivelitice (altimetrice) în același timp. Ridicările tahimetrice se folosesc în cazul suprafețelor de teren cu relief variat și frământat, asigurând un randament ridicat măsurătorilor.

Fotogrammetria[modificare | modificare sursă]

Fotogrammetria este știința și tehnologia de obținere a informațiilor precise despre obiectele fizice și mediul care le înconjoară, prin procedee de înregistrare, măsurare și interpretare a unor fotografii speciale, denumite fotograme. Particularizând, fotogrammetria cuprinde procedeele care permit realizarea planurilor și hărților topografice prin mijloace mecanizate, fotografiind suprafețele de teren de pe pământ sau din spațiu, valorificând totodată, în laboratoare adecvate, conținutul fotogramelor.

Instrumente pentru măsurători în topografie[modificare | modificare sursă]

  • Tahimetrul

Acest instrument este folosit în planimetrie, nivelment și tahimetrie, atât pentru lucrări principale cât și pentru ridicări de detaliu, cu ajutorul său măsurându-se unghiurile, distanțele și diferențele de nivel. Părțile principale ale unui tahimetru clasic sunt:

  1. Construcția inferioară cuprinde suportul (ambaza) de la care pleacă 3 brațe având fiecare un șurub de calare (calaj triunghiular). Din mijlocul suportului pornește o coloană scurtă, tubulară, care susține limbul și o coloană plină, concentrică, pe care este montată alidada. Axa geometrică a acestei coloane duble constituie axa verticală a instrumentului. Coloana are două brățări: cea inferioară, în legătură cu limbul, comandă mișcarea generală printr-un șurub de presiune micrometric, iar cea superioară, în legătură cu alidada, comandă mișcarea acesteia prin două șuruuburi. Mișcarea generală a aparatului este aceea a limbului împreună cu alidada (șurubul de presiune al alidadei fiind strâns). Alidada se poate mișca și independent, limbul rămânând fix;
  2. Cercul orizontal (Limbul) poartă gradațiile, în sensul mersului acelor unui ceasornic;
  3. Cercul alidad (Alidada) este concentric și în același plan orizontal cu limbul. De alidadă este fixată furca, care poartă lentilele vernierelor sau microscoapele, precum și axa orizontală a lunetei. Tot de alidadă sunt atașate nivelele cu bulă pentru aducerea alidadei în poziție orizontală, cu axul vertical în poziție perfect verticală. Pe alidadă sunt gradate și vernierele;
  4. Cercul vertical (Eclimetrul) este așezat normal față de axa orizontală, cu centrul pe axă, și măsoară înclinațiile lunetei, adică unghiul vertical. Cum cercul vertical face corp cu luneta, indexul 0º al vernierului vertical trebuie să coincidă cu diviziunea 0º a cercului când luneta este perfect orizontală;
  5. Luneta tahimetrului este stadimetrică (pentru citirea distanțelor la stadie). Luneta este suspendată pe furca alidadei, prin axa orizontală, la o înălțime care permite rotația completă în jurul axei sale. Luneta se compune din trei tuburi, centrate pe axa geometrică a ei: tubul obiectivului, al reticulului și al ocularului. Axa optică a lunetei este dreapta determinată de punctul de intersecție al firului central orizontal cu firul vertical al reticulului și de centrul optic al obiectivului. Neconcordanța între axa geometrică și axa optică constituie eroarea de colimație, care se rectifică prin acționarea șuruburilor diafragmei firelor reticulare.

Piesele anexe ale tahimetrului clasic sunt: nivelele cu bulă (libela), vernierele și micoscoapele, declinatorul, busola și trepiedul. Aceste piese anexe aigură posibilitatea instalării instrumentului în stație, dau mai multă precizie citirilor, permit orientarea instrumentului, reglarea mișcărilor lui, etc.

  • Teodolitul

Teodolitele sunt instrumente care permit citirea directă și foarte precisă a unghiurilor (până la 1 sec.) și sunt folosite în special în geodezie și astronomie.

  • Nivela

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Cei mai multi termeni din geodezie și topografie provin de la arabi, și anume:

  • Algoritm – provine de la numele matematicianului persan Al Chwarismi, denumire inițială pentru stilul de calcul cu decimale implementat în Europa în jurul anului 1600
  • Algebră – rezolvarea ecuațiilor și sistemelor de ecuații
  • Azimut – unghiul orizontal într-un sistem de coordonate polare
  • Nadir – punctul de intersecție dintre verticala observatorului și sfera cerească, situat imediat sub observator. Nadirul este diametral opus zenitului
  • Zenit – punctul de intersecție al verticalei locului cu sfera cerească, situat deasupra observatorului (punctul cel mai înalt de pe bolta cerească)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Topografie cu elemente de geodezie și fotogrammetrie, Aurel Russu, Editura Ceres, București, 1974
  • Dicționar enciclopedic de geodezie, topografie, fotogrammetrie, teledetecție, cartografie și cadastru, Nicolae Zegheru, Mihai Gabriel Albotă, Editura Nemira, București, 2009
  • Manualul inginerului - Ed. Tehnică, 1955 - vol. 2 - Topometrie, pag. 1001 - 1131

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Format:Ciot-Topografie