Țaratul Bulgar
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Țaratul Bulgar (sau Imperiul Bulgar) (în limba bulgară modernă: Първo Българско царство, Parvo balgarsko tsarstvo) a fost un stat medieval fondat de bulgari în Balcanii de nord-est în jurul anului 681. La apogeul puterii sale se întindea până la Budapesta și Marea Neagră și de la Nipru (azi în Ucraina) până la Marea Adriatică.
Simeon I s-a proclamat țar al Bulgariei și i-a învins pe bizantini după mai multe bătălii. Totuși, după moartea lui țaratul decade.
Refacerea [modificare]
După expediția rușilor chemați de bizantini împotriva bulgarilor, aceștia se retrag în Macedonia (stăpânirea Bulgariei) și acolo se refac cucerind Serbia, teritoriul actual și alte teritorii din Peninsula Balcanică, bătându-i pe bizantini. După capturarea lui Boris al II-lea, bulgarii sub țarul Samuil se revoltă împotriva cuceriri bizantine și acesta recucerește teritoriile pierdute.
Cucerirea [modificare]
Împăratul Vasile al II-lea al Bizanțului cucerește Bulgaria după lupta de la Kleidion și omoară nenumărați bulgari. Armatele bizantine își fac intrarea în Bulgaria în 1018, după sângeroasa bătălie de la Kleidion și bulgarii se supun.