Economie de piață

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Economie
GDP PPP Per Capita IMF 2008.svg

Științe economice
Economie politicăȚară dezvoltată
Economie de piațăFormele pieței
CerereOfertăBani
InflațieDeflațieComerț

Economie generală

MicroeconomieMezoeconomie
MacroeconomieEconomie financiară
Politică economicăEconometrie
Comerț exteriorHomo oeconomicus
Economie instituționalăConjunctură
Echilibrul piețeiCost marginal
Funcție de utilitateEchilibru Nash

Economia afacerilor

ProducțieMarketing
ControllingManagement
Economia resurselor umane
FinanțeContabilitateAudit

Economiști pe categorii

Economiști români
Economiști americani
Economiști francezi
Economiști germani

Portal:Economie
Proiectul economie

Listă de articole economice
Listă de întreprinzători renumiți
Colecție de formule economice
Listă de economiști

Categoria economie
Toate articolele din serie
editează

Economia de piață este sistemul social al diviziunii muncii bazat pe proprietatea privată asupra mijloacelor de producție.

Este un sistem cooperativ în care fiecare individ se integrează din și în vederea propriului interes. Statul nu intervine în acțiunile ce fac obiectul pieței. În viziunea lui Ludwig von Mises, virtuțile economiei de piață sunt:

  1. se sprijină pe proprietatea privată,
  2. suveranitatea consumatorului (esența capitalismului este dată de punerea producției economice la dispoziția consumatorului),
  3. capitalismul, prin sistemul concurenței sociale își asigură proprii stimului (concurența catalactică),
  4. așază libertatea la baza edificiului economic și social (individul este în măsură să aleagă felul în care dorește să se integreze în ansamblul societății, libertatea economică include și libertatea de a greși),
  5. face din profit și urmărirea acestuia de către întreprinzător o forță motrice perpetuă,
  6. își asigură dinamica și vitalitatea printr-un permanent proces de selecție.

Piața nu înseamna un loc, ci “un proces, modul în care, prin vânzare și cumpărare, prin producție și consum, indivizii contribuie la mersul de ansamblu al societății” (Ludwig von Mises, "Capitalismul și dusmanii săi").

O viziune opusă lui Mises este cea a lui Karl Marx.

Criza morală a economiei de piață[modificare | modificare sursă]

Modul în care statele occidentale încercă să iasă din Criza economică mondială din 2007 subminează fundamentul moral al economiei de piață.[1]

Încălcând principiul că cel care greșește trebuie să și sufere și consecințele, se încearcă ieșirea din criză pompând sume imense în conturile bancherilor, care ani de zile au luat caimacul și acum se îndreaptă spre faliment, statelor care au trăit ani la rând peste posibilități și acum nu mai găsesc surse de finanțare, sau proprietarilor de locuințe, care s-au angajat la prea multe credite, și acum nu mai sunt în stare să-și achite ratele. Aceasta duce în publicul larg la sentimentul că cei care au greșit sunt recompensați în loc să fie pedepsiți.[1]


Pentru libertarieni, chestiunea filozofică centrală nu este opoziția - falsă în opinia lor - între individualitate și comunitate, ci aceea dintre decizia liberă a individului și lipsa acestei decizii libere (atunci când statul, sau comunitatea la orice alt nivel, obligă individul)[2]. Ca tezele filozofiei liberale a lui Mises să poată fi criticate și altfel decât strict teoretic, ar trebui să existe, sau să fii existat măcar, o societate orânduită pe principiile acestui liberalism pur; însă încă n-a existat și nu există (statul intervine în reglementarea economiei în toate țările cu economie capitalistă și a facut-o tot timpul) un astfel de exemplu, drept pentru care orice critică a acestei filozofii trebuie să pornească de la analiza modelelor reale care aproximează cel mai bine idealul acestui liberalism pur (exemple gen S.U.A., Marea Britanie sunt cel mai adesea citate); dar critica unor exemple care încarnează imperfect modelul teoretic, e inerent doar parțial convingătoare; eșecul politicii de dereglementare din ultimele decenii în Statele Unite, politică care a sfârșit în criza împrumuturilor ipotecare cu dobânzi liberalizate (din 1982, odată cu adoptarea AMTPA) și a împrumuturilor speculative ("subprime", din 1995, care impuneau dobânzi enorme, pe măsura riscului și el mare), poate fi în sine o critică justificată a libertarianismului dinspre stânga, dacă aceste măsuri n-ar fi fost la timpul lor, cel puțin la nivel declarativ, totuși bine-intenționate (în sensul promovării binelui general, ba chiar al segmentelor de populație mai sărace, căci măsurile de extindere a creditării pe termen lung și la straturile mai sărace ale populației, chiar dacă este motivată de tendința de a găsi noi piste de profit, rămâne în sine un fapt pozitiv).


Fapt rămâne că modelul socio-economic liberal aplicat în România după 1989, fie el mai bastardizat cu social-democrație, cum a fost în primi 15 ani, sau mai pur, cum a fost el în următorii 7-8 ani, n-a produs pentru moment decât o sărăcire a celei mai mari părți a populației și o polarizare economică demnă de cele mai latino-americane republici bananiere. Chiar înainte ca criza globală din 2007 să atingă hotarele României, sărăcia în țară era, în opinia unor economiști, de 7 ori mai răspândită decât la momentul căderii lui Ceaușescu.[3] Salariul mediu în ianuarie 2007 - înainte de criză deci - reprezenta aprox. 97 % din salariul mediu în octombrie 1990.[4] Societatea românească, lipsită fiind de o veritabilă clasă mijlocie, începe să semene din ce în ce mai mult cu societățile sub dictaturi de dreapta din America Latină a ultimei jumătăți a secolului XX.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Wenn die Marktwirtschaft zur Bedrohung wird
  2. ^ libertarianism, Britannica on line 2012
  3. ^ Certains économistes rencontrés lors de la phase de terrain considèrent que le nombre de pauvres a été multiplié par 7 depuis la chute de Ceausescu. Il est vrai que le niveau de vie a fortement baissé après la Révolution, même si le pays connaît une croissance économique très forte. - Évelyne Barthou « L'« économie de survie » ou comment s'adapter à l'essor du capitalisme en Roumanie », Autrepart 4/2008 (n° 48), p. 101-112. URL: www.cairn.info/revue-autrepart-2008-4-page-101.htm. DOI : 10.3917/autr.048.0101.
  4. ^ Pourtant, comme le relève le journal, «tenant compte de l'évolution du taux d'inflation et des hausses de salaires après 1990, il ressort que le salaire moyen au mois de janvier 2007 en Roumanie représentait 97,2 % seulement du salaire réalisé au mois d'octobre 1990» [Dobrea, 2007]. La pauvreté en Roumanie est effectivement omniprésente. - Évelyne Barthou « L'« économie de survie » ou comment s'adapter à l'essor du capitalisme en Roumanie », Autrepart 4/2008 (n° 48), p. 101-112. URL: www.cairn.info/revue-autrepart-2008-4-page-101.htm. DOI : 10.3917/autr.048.0101.
  5. ^ Claudiu Degeratu, sociologue roumain, pense qu’il y a en Roumanie aujourd’hui un problème de stratification sociale important qui tend vers une polarisation autour de la pauvreté et non pas l’inverse. Un autre élément important est l’absence d’une véritable classe moyenne. Il persiste en Roumanie une polarisation très nette autour des bas salaires, qu’il s’agisse de ce qu’il est possible de qualifier de classe moyenne ou des salariés les moins favorisés. La Roumanie a donc une structure particulière, avec une grande distorsion entre riches et pauvres mais aussi avec une classe moyenne quasi inexistante, puisque les salaires moyens ou médians sont très proches du salaire minimum. Tous les sociologues roumains rencontrés s’accordent à dire qu’il est impossible de parler en Roumanie de classe moyenne et si elle était définie comme telle elle ne représenterait que 6 à 7 % de la population. - Évelyne Barthou « L'« économie de survie » ou comment s'adapter à l'essor du capitalisme en Roumanie », Autrepart 4/2008 (n° 48), p. 101-112. URL: www.cairn.info/revue-autrepart-2008-4-page-101.htm. DOI : 10.3917/autr.048.0101.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mises, Ludwig von, “Capitalismul și dușmanii săi”, Editura Nemira, 1998
  • Mises, Ludwig von, “Acțiunea umană. Un tratat de teorie economică ”, http://www.misesromania.org/carti/au/au.htm
  • Pohoata, Ion, “Doctrine economice universale”, Editura Fundației “Gh. Zane”, Iași, 1993
  • Mises, Ludwig von, “Economic calculation in the socialist commonwealth”, http://www.mises.org

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]