Al doilea Asediu al Vienei

Bătălia de la Viena
Parte a Marelui război turcesc
Ilustrație a bǎtaliei de la Viena, 12 septembrie 1683
Informații generale
Perioadă	11 septembrie - 12 septembrie 1683
Loc	Viena, Sfântul Imperiu Roman
Rezultat	Victoria decisvǎ a Ligii Sfânte
Combatanți
Liga Sfântă Uniunea statală polono-lituaniană Sfântul Imperiu Roman Bavaria Saxonia Franconia Regatul Ungariei Suabia	Imperiul Otoman Hanatul Crimeii Principatul Moldovei Țara Românească Principatul Transilvaniei
Conducători
Ioan Sobieski Ernst Rüdiger von Starhemberg Carol de Lorena Georg Friedrich of Waldeck	Kara Mustafa
Efective
Garnizoana vienezǎ 15.000 Ulterior 25.000 polonezi și 40.000 germani	110.000-150.000
Pierderi
2.000 uciși 2.500 rǎniți	15.000 uciși 5.000 prizonieri pierderea tuturor tunurilor

Asediul Vienei, mai precis al doilea asediu al Vienei, avut loc între 15 iulie și 12 septembrie 1683. În anul 1529 a existat deja o situație asemănătoare în războiul turco-austriac. În primul asediu apărarea austriacă a reușit să respingă masivul atac turcesc (100.000 până la 150.000 de soldați), având și puțin noroc în această izbândă neașteptată. Al doilea atac turcesc are loc cu o armată și mai numeroasă (200.000 de turci), care ierneaza la Edirne (Adrianopol) (1682). Asediul Vienei era considerată de osmani un țel ideal.

Importanța strategică a Vienei

• orașul este situat la intersecția drumurilor comerciale de la Dunăre și drumul Chihlimbarului.
• datorită regiunii de șes (câmpie) a Ungariei, regatul ungar fiind greu de apărat.
• datorită Dunării, nordul imperiului era greu de apărat din punct de vedere militar.
• transportul artileriei grele și aprovizionarea armatei, pe Dunăre, era mult ușurată.
• Passau și Salzburg erau considerate un simbol al creștinătății apusene.
• prin așezarea Vienei între Munții Carpați și Munții Alpi s-ar fi deschis poarta Europei de vest.

Descrierea atacului

• la 3 mai armata turcească (200.000 de soldați cu 300 de tunuri) ajunge la Belgrad.

Sultanul Mehmed al IV-lea îi încredințează marelui vizir Kara Mustafa comanda oastei turcești. Mai târziu, armatei otomane i se alătură și țările vasale turcilor, ca Țara Româneasca sub Șerban Cantacuzino. Numai când ajung la Székesfehérvár (Stuhlweißenburg) o să fie descoperită intenția turcească de a ataca Viena.

• 7 iulie avangarda tătară ajunge de la Raab Ungaria la Petronell, 40 km de Viena. Hoarda tătară se cifrează la circa 40.000 de călăreți ceea ce reprezenta dublul apărătorilor din jurul Vienei. După năvălirea tătară împăratul Leopold I se refugiază cu familia sa la Linz, în același timp circa 50.000 de locuitori părăsesc Viena.

Graf (grof) Ernst Rüdiger von Starhemberg preia conducerea apărării orașului.

• 15 iulie la o zi după sosirea armatei otomane Rüdiger refuză să capituleze,sperând cu numai 11.000 de soldați și 5.000 de locuitori și voluntari să reziste atacului turcesc, până la sosirea ajutorului din afară.
• 15 august Regele Jan III Sobieski pornește din Cracovia în direcția Vienei în fruntea unei oaste poloneze.
• în august Carol de Lorena învinge pe Thököly la Bisamberg situat la nord de Viena.
• la 3 septembrie oastea otomană ocupă Burgravelin, și la 4 septembrie reușesc să facă o breșa de 10 m lățime în turnul de apărare. La 6 septembrie Löwelbastei (bastionul Leului) avea o breșă de 12 m lățime.
• 6 și 7 septembrie trupele de eliberare a Vienei traversează Dunărea, trupele poloneze unindu-se la Tulin (30 km de Viena) cu cele bavareze, săsești și franco-șvăbești, mai târziu și cu trupe din Veneția.
• 12 septembrie trupele de eliberare numite Liga creștină însumează 70.000 de luptători. Sub conducerea regelui polonez Jan Sobieski înfrâng oastea otomană cu tactica husarilor polonezi care astfel obținuseră deja victorii împotriva tătarilor. Bătălia a avut loc la Kahlenberg. Kara Mustafa, nu se poate hotărî să continue asediul (lasă 5000 de mineri să continue munca subterană de subminare a zidului de apărare) sau să pornească atacul împotriva trupei de eliberare a orașului. Datorită atacului hotărâtor a "Ligii creștine" turcii se retrag în dezordine, căutând să-și refacă rândurile la Györ în Ungaria.
• la 25 decembrie armata otomană se află în Belgrad. Kara Mustafa este strangulat cu funia de mătase (cu aceasta erau strangulate numai persoane importante ca de exemplu fii sultanului), din cauza înfrângerii suferite cu toate că a dispus de o forță militară de trei ori mai mare ca a învingătorilor din apus. Sultanul va primi capul tăiat al marelui vizir pe o tavă de argint.

Ca amintire pentru victoria de la Viena, Biserica Catolică a introdus pentru data de 12 septembrie sărbătoarea Sfântul Nume al Mariei.

Vezi și

• Participarea românilor la asediul Vienei (1683)

Legǎtuir externe

• Polish–Lithuanian Commonwealth Army in XVIIth century de la kismeta.com
• The Battle of Vienna la Muzeul Palatului în Wilanów