Elisabeta Báthory

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Elisabeta Báthory
Contesă
ErzsébetBáthory.jpg
Căsătorit(ă) cu Ferenc Nádasdy
Urmași
Paul
Andrei
Anna
Ursula
Caterina
Casa regală Casa Báthory
Tată George Báthory
Mamă Anna Báthory
Naștere 7 august 1560(1560-08-07)
Nyírbátor, Regatul Ungariei
Deces 1 august 1614(1614-08-01)
(&&&&&&&&&&&&&&53.&&&&&053 ani, &&&&&&&&&&&&&359.&&&&&0359 zile)
Csejte, Regatul Ungariei


Elisabeta Báthory, căsătorită Nádasdy, (în maghiară Báthory Erzsébet, în slovacă Alžbeta Bátoriová-Nádasdy , în poloneză Elżbieta Batory), (n. 7 august 1560, Nyírbátor – d. 21 august 1614, Csejte, azi Čachtice, Slovacia), a fost o contesă maghiară din renumita familie Báthory.

Originea[modificare | modificare sursă]

Castelul Csejte, Slovacia”

Elizabeth Báthory s-a născut în 1560 sau 1561 în Ungaria și și-a petrecut copilăria la Castelul Ecsed. Tatăl ei a fost George Báthory, fratele lui Andrew Bonaventura Báthory, care a fost Voievodul Transilvaniei iar mama sa a fost Anna Báthory (1539–1570), fiica lui Ștefan Báthory de Somlyó, un alt Voievod al Transilvaniei. Prin mama sa, Elisabeta era verișoară cu nobilul maghiar Ștefan Báthory, regele Poloniei și Duce de Transilvania.

Căsătoria[modificare | modificare sursă]

Elisabeta a fost logodită cu Ferenc Nadasdy, la vârsta de 11 ani, conform unui acord politic între cercurile arstocrației. La vârsta de 13 ani, Elisabeta a rămas însărcinată cu László Bende, un funcționar de la castelul Sárvár. Deși nu avea vârsta de 18 ani, Ferenc l-a pedepsit sever pe fucționar: l-a castrat apoi l-a aruncat unei haite de câini. Elisabeta a fost mutată la un alt castel unde a născut în 1574, în secret, o fiică pe nume Anastasia Báthory. Ferenc s-a asigurat că fiica va rămâne un secret și a acceptat să se căsătorească cu Elisabeta pe 8 mai 1575. După căsătorie, Elisabeta s-a mutat la castelul Sárvár unde și-a petrecut timpul mai mult singură în timp ce soțul ei studia la Viena.

În 1578, Ferenc a devenit comandantul șef al trupelor maghiare. În timpul Războiului Lung (1593-1606) Elisabeta a fost însărcinată cu apărarea proprietăților soțului ei.

În jurul anului 1585, Elisabea a dat naștere altei fete, Ana (care avea să fie soția lui Miklós Zrinyi VI) iar mai târziu unei alte fete, Katalin, unui fiu György, o altă fiic', Orsolya și altor trei băieți: Pál (1593/1597-1633/1650 - tatăl lui Ferenc Nádasdy II), András (1598–1603) și Miklós (soțul Zsuzsanna Zrinyi). Toți copiii ei au fost îngrijiți de guvernante, așa cum fusese crescută și Elisabeta.

Soțul Elisabetei a murit în anul 1604, la vârsta de 48 de ani, din cauza unei boli necunoscute sau a unei răni din război. Cei doi au fost căsătoriți timp de 29 de ani.

Intrigile politice[modificare | modificare sursă]

Investigații[modificare | modificare sursă]

Între anii 1602 și 1604, pastorul luteran István Magyari s-a plâns aristocraților, atât în public cât și la curtea din Viena, de comportamentul contesei. Deși autorităților maghiare le-a luat ceva timp până să acționeze, în anul 1610, regele Matei Corvin al II-lea l-a desemnat pe György Thurzó, palatinul Ungariei, să investigheze cazul. Thurzó a ordonat notarilor să colecteze probe iar la sfârșitul anului 1610, notarii au reușit să colecteze peste 300 de mărturii. Au fost chestionați preoți, nobili, personalul castelului Sárvár, cât și oameni obișnuiți.

Potrivit mărturiilor, multe dintre victimele contesei au fost fete adolescente ale tăranilor locali, care au fost atrase la Csejte ca sclave, promițându-le o ofertă de muncă bine plătită. Mai târziu, Elisabeta începuse să omoare fiicele din mica nobilime care fuseseră trimise de părinții ei pentru a învața eticheta curții. Conform mărturiilor, au avut loc și răpiri. Atrocitățile descrise de martori includeau bătăile grave, arsurile, mutilările mâinilor, mușcarea cărnii de pe față, mâini și alte părți ale corpului, înghețarea sau moartea prin înfometare.

Unii martori au numit rude ale contesei care i-au căzut drept victime. Alții au declarat că au văzut urme de tortură pe cadavre. Cu toate acestea, doi martori, Benedikt Deseo și Jakob Szilvassy, au declarat cum au văzut-o cu ochii lor pe contesă torturând și asasinând tinerele servitoare. Conform mărturiei celor doi, Elisabeta a torturat și omorat victimele sale, nu numai în castelul Csejte dar și pe proprietățile sale din Sarvar, Németkeresztúr, Bratislava și Viena. Martorii au numit câteva persoane care îi furnizau tinerele fete, contesei.

Numărul exact al femeilor torturate și ucise de Elisabeta este necunoscut deși se crede că ar fi în jur de 650, între anii 1585 și 1610.

László Nagy a susținut că Elisabeta a fost victima unei conspirații care părea să fie de natură politică.

Arestarea[modificare | modificare sursă]

Thurzó a continuat dezbaterile cu fiul contesei, Paul și cu alți doi dintre fii ei. Un proces și o execuție ar fi cauzat un scandal public și o rușine pentru familia nobilă și influentă (care conducea Transilavnia la acea vreme), astfel, Thurzó împreună cu fii contesei au plănuit ca Elisabeta să dispară o vreme la o mănăstire de călugărițe apoi au convenit să fie arestată la domiciliu. Regele Matei a solicitat ca Elisabeta să fie condamnată la moarte.

Pe 30 decembrie 1610, Thurzó a arestat-o pe contesă și pe patru dintre slujitorii ei, care au fost acuzați de complicitate: Dorotya Semtész, Ilona Jó, Katarína Benická, și János Újváry ("Ibis" sau Fickó). Oamenii lui Thurzó i-au raportat că în momentul arestării, aceștia au găsit o fată moartă și o alta aproape moartă în temnițele castelului.

Regele Matei Corvin i-a cerut lui Thurzó să o aducă în fața instanței în timp ce alți doi notari au fost trimiși pentru a colecta probe suplimentare. Thurzó a reușit să-l convingă pe rege că un astfel de act ar afecta negativ nobilimea. Prin urmare, procesul a fost amânat pe o perioadă nedefinită.

Procesul[modificare | modificare sursă]

Complicii contesei au fost aduși în fața instanței de judecată. Procesul a început pe 2 ianuarie 1611 la Bicse, prezidat de Judecătorul Regal al Cuții Supreme, Theodosious Syrmiensis de Szulo și alți 20 de judecători asociați. Elisabeta nu s-a prezentat la proces.

În timpul judecății, zeci de martori și supraviețuitori au depus mărtuie împotriva ei. Pe lângă mărturii, Curtea a examinat cadavrele care au fost găsite ca probe.

80 de inculpați au fost găsiți vinovați și acuzați de crimă. Trei dintre inculpați - Semtész, Jó și Ficko - au fost condamnați la moarte. Sentințele au fost efectuate imediat iar înainte de arderea pe rug, lui Semtész și Jó le-au fost smulse degetele cu clești fierbinți, în timp ce Ficko, care era considerat mai puțin vinovat, a fost decapitat iar trupul său a fost ars alături de cei doi.

În urma judecății, o spânzurătoare roșie a fost ridicată în apropierea castelului pentru a arăta publicului că justiția și-a făcut datoria.

Ultimii ani[modificare | modificare sursă]

Elisabeta nu a fost supusă niciodată unui proces, însă familia ei a închis-o în castelul Čachtice, pe viață. Aceasta fost zidită într-un turn îngust fără ferestre, doar cu câteva găuri care îi asigurau mâncarea și aerul necesar pentru a o ține în viață. Aceasta a fost întemnițată timp de 4 ani, până la moartea sa. La 24 august 1614, Elisabeta a fost găsită moartă de către un paznic. De vreme ce în camera sa au fost găsite platorui de mâncare care fuseseră neatinse, data exactă a morții sale nu a putut fi pronunțată. A fost înmormântată în cimitirul bisericii Csejte însă din cauza vacarumului sătenilor care strigau tigroaica din Csejte, aceasta a fost mutată în cimitirul de lângă locul ei de naștere din Ecsed, în cripta familiei Báthory.

Portrete[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]


Legături externe[modificare | modificare sursă]