Morfem

Lingvistică

Lingvistică teoretică

Fonetică

Fonologie

Lexic

Gramatică

Morfologie

Sintaxă

Sintaxa propoziției

Sintaxa frazei

Semantică

Semantică lexicală

Pragmatică

Ortografie

Stilistică

Lingvistică aplicată

Sociolingvistică

Lingvistică computațională

Lingvistică cognitivă

Lingvistică istorică

Lingvistică comparativă

Etimologie

Lingviști

În lingvistică, morfemul este unitatea cea mai mică din structura unui cuvînt care poartă o informație. Morfemele se compun la rîndul lor din foneme.

De exemplu, cuvîntul neștiute conține patru morfeme:

• ne exprimă negația,
• știut este participiul verbului a ști și se formează la rîndul lui din două morfeme:
  • rădăcina ști și
  • desinența (u)t,
• e marchează numărul plural pentru genul feminin sau neutru.

Categorii de morfeme

Morfeme libere

Morfemele libere sînt cuvinte de sine stătătoare, și pot apărea ca atare în cuvinte compuse: floarea-soarelui, trei-frați-pătați, douăsprezece etc.

Afixe

Articol principal: Afix.

Afixele sînt particule care nu pot exista independent, ci se lipesc de cuvinte pentru a le modifica sensul. Ele se împart, după poziția în care se atașează, în prefixe, sufixe și, în anumite limbi, infixe (de exemplu limba tagalog sau limbile semitice).

Exemple de prefixe:

• ne-: nefericit, nereușind,
• re-: reface, renaștere.

Exemple de sufixe:

• -tate: comunitate, bunătate,
• -va: cineva, cîțiva.

Alte sufixe pot servi de exemplu la trecerea cuvintelor dintr-o categorie gramaticală în alta (substantivare, adjectivare, etc.) sau pentru crearea de diminutive și augmentative.

Infixele se folosesc de exemplu în limba tagalog pentru construirea formelor pasive: sulat (scrie) devine sinulat (scris) prin intercalarea infixului in.

Morfeme flexionare

Inflexiunile sînt morfeme care atașate unor cuvinte din anumite categorii morfologice servesc la flexionare sau la realizarea acordului gramatical. De exemplu declinarea substantivelor și adjectivelor, conjugarea verbelor, se fac prin inflexionare.

Iată cîteva exemple în limba română:

• Flexionarea după număr a substantivelor:

o țară, respectiv două țări.

• Acordul în număr al substantivelor și adjectivelor:

cal breaz, respectiv cai breji.

• Acordul în gen al substantivelor și adjectivelor:

băiat înalt, respectiv fată înaltă.

• Flexionarea după caz a substantivelor:

omul, respectiv omului.

• Articularea substantivelor:

cafea, respectiv cafeaua.

• Flexionarea după persoană a verbelor:

tu aștepți, respectiv el așteaptă.

• Flexionarea după timp a verbelor:

eu scriu, respectiv eu scriam.

• Flexionarea după mod a verbelor:

tu alergi, respectiv aleargă!.