Limba venetă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| venetă (vèneto) † | |
|---|---|
| Vorbită în: | |
| Regiuni:Vorbită în: | coasta Marii Adriatice |
| Număr de vorbitori: | 2.180.387 (2000) |
| Loc: | nu în top 100 |
| Sistem de scriere: | alfabetul latin (variantă veneţiană) |
| Tipologie: | SVO |
| Clasificare: |
limbi indo-europene |
| Statut oficial | |
| Coduri de limbă | |
| ISO 639-2 | roa |
| SIL | vec en |
| Declaraţia Universală a Drepturilor Omului - Art.1 Tuti i èsari umani i nase łìbari e conpagni in dignità e diriti. Sti qua i xe dotai de raxon e de cosienzsa e i ga da agir i uni co qûeł'altri inte'n spìrito de fradełanzsa. |
|
| Limbă - Listă de limbi - Lingvistică | |
Limba venetă (sau veneţiană; în italiană veneto, în venetă vèneto) este o limbă romanică vorbită de două milioane de oameni, în principal în regiunea italiană Veneto. Este adesea considerată dialect al limbii italiene, inclusiv şi de către vorbitori, dar prezintă diferenţe structurale clare faţă de italiana standard.
Limba venetă nu trebuie confundată cu italiana veneţiană. Deşi cele două limbi s-au influenţat reciproc, sînt clasificate pe ramuri diferite ale limbilor romanice italo-vestice: limba italiană aparţine de grupul limbilor italo-dalmate (împreună cu limbi precum dalmata şi siciliana), în timp ce limba venetă face parte din grupul limbilor galo-iberice, înrudindu-se astfel mai îndeaproape cu limba franceză decît cu italiana.[1]
De asemenea, limba venetă nu trebuie confundată nici cu limba venetică, o limbă indo-europeană dispărută, care se vorbea în aproximativ aceeaşi regiune şi care s-a păstrat numai sub forma cîtorva sute de inscripţii datate în secolele VI î.Hr.–I î.Hr.
[modifică] Bibliografie
- en Ethnologue, Venetian
[modifică] Note
- ^ Clasificare conform publicaţiei Ethnologue: limba venetă, limba italiană

