Noua Caledonie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Noua Caledonie (franceză Nouvelle-Calédonie) este un arhipelag în vestul Oceanului Pacific în regiunea Melanezia, situat la câteva grade nord faţă de Tropicul Capricornului. Este o colectivitate de peste mări ataşată Franţei cu un statut particular în urma semnării Acordurilor de la Nouméa în aşteptarea unui referendum local prevăzut pentru anul 2014 privind independenţa sau menţinerea sa în cadrul republicii franceze.

Cuprins 1 Istoric 2 Demografia 3 Geografia 4 Politica 5 Diviziuni 6 Economia 7 Diverse 8 Galerie 9 Legături externe

[modifică] Istoric

Teritoriile din vestul Pacificului au fost populate încă de acum 50.000 de ani. Popoarele care au colonizat arhipelagurile melaneziene se numesc Lapita. Din secolul XIX în insulă au sosit polinezieni care s-au amestecat cu populaţia indigenă.

Navigatorii europeni au descoperit insulele în secolul XVIII. James Cook a descoperit insula Grande Terre şi a denumit-o Noua Caledonia, Caledonia fiind numele latin al Scoţiei. Comercianţi europeni şi nord-americani au început să facă comerţ cu insulele, dar deoarece au devenit din ce în ce mai neoneşti şi datorită introducerii bolilor noi s-au creat tensiuni repetate între populaţiile locale şi aceştia. Ulterior, locuitori din insule au fost utilizaţi ca sclavi pe plantaţiile de tresite de zahăr în Fiji şi Queensland.

În secolul XIX misionari creştini au debarcat pe insulă şi au produs schimbări profunde ale culturii locuitorilor, multe din obiceiurile străvechi pierzându-se. În 1853 Napoleon al III-lea a declarat insula ca posesiune franceză şi până în 1922 în insulă au fost trimişi peste 22.000 de puşcăriaşi, inclusiv criminali şi prizonieri politici. La sfârşitul epocii coloniei penale, coloniştii europeni (inclusiv puşcăriaşi) şi lucrătorii din sudul Asiei depăşeau din punct de vedere numeric indigenii, aceştia fiind discriminaţi printr-un sistem gen apartheid - Code de l'Indigénat.

Până în 1946 Noua Caledoine a fost o colonie franceză, ulterior aceasta devenind teritoriu de peste mări. Din 1985 mişcarea de independenţă a devenit din ce în ce mai puternică, Front de Libération Nationale Kanak Socialiste (FLNKS) fiind una dintre cele mai virulente organizaţii. În 1988 a avut loc o luare de ostateci în Ouvéa ce a dus la semnarea acordurilor de la Matginon şi ulterior a acordurilor de la Nouméa ce descriu procesul de devoluţie, oferă o cetăţenie caledoniană separată, simboluri naţionale separate şi un referendum programat în 2014 asupra independenţei sau rămânerii în cadrul republicii franceze.

[modifică] Demografia

La recensământul din 2004 populaţia Noii Caledonii era de 230.789 de locuitori. Între 1996 şi 2004 s-a înregistrat o creştere a populaţiei de aproximativ 34.000 de persoane, din care 27.000 reprezintă sporul natural şi 7.000 reprezintă imigranţi. 9,5 % din populaţie locuieşte pe insulele adiacente, restul locuind pe insula principală. Capitala, cu o populaţie de 91.386 de locuitori, reprezintă 40 % din populaţia totală.

Grupurile etnice principale sunt:

• melanezieni (Kanak sau canaques);
• descendenţii coloniştilor europeni, deseori metişi (Caldoche, în principal de origine franceză, în special din Alsacia-Lorena, locuitori ce au părăsit regiunile după anexarea acestora de către Germania în 1870);
• polinezieni (cei originari din Wallis şi Futuna fiind cea mai importantă categorie - peste 16.000, mai mult decăt locuitorii actuali al acelor insule);
• europeni proveniţi din imigraţie recentă, din a doua jumătate a secolului XX, în principal de origine franceză;
• diverse grupuri asiatice (în principal indonezieni şi vietnamezi);
• există de asemenea descendenţi ai deportaţilor musulmani din Algeria.

Demografia este un aspect important al politicii Noii Caledonii, în urma acordurilor de la Nouméa existând o dispută asupra membrilor colegiului electoral în vederea referendumului cu privire la independenţă. Independentiştii acuză statul francez de favorizare a imigraţiei din Franţa metropolitană prin acordarea de avantaje fiscale sau din alte teritorii franceze din Pacific şi din Asia, astfel încât imigranţii să depăşească din punct de vedere numeric populaţia autohtonă, care, pretind ei, este favorabilă independenţei. Chestiunea etniei este una foarte delicată, deoarece statul francez nu include această noţiune în statistici, dar mişcarea independentistă o consideră foarte importantă. Totuşi, în teritoriu, cel puţin la nivelul administraţiei locale există o discriminare pozitivă în avantajul populaţiei locale.

[modifică] Geografia

Noua Caledonie este un ansamblu de insule şi arhipelaguri melanieziene situate în sud-vestul Oceanului Pacific în jurul coordonatelor 21°30′S 165°30′E / -21.5, 165.5, la aproximativ 1.200 de km est de Australia şi la 1.500 de km nord-est de Noua Zeelandă. Statul insular Vanuatu este situat în nord-est.

Noua Caledonie este situată în jurul unei insule principale Grande Terre (franceză pentru Pamântul Mare) care este în mod clar mai mare decât toate celelalte insule. Cele mai importante grupuri de insule mici sunt Insulele Belep la nord, Insula Pinilor la sud, insulele Loialităţii la est (Ouvéa, Lifou, Tiga şi Maré) şi la vest arhipelagul Insulelor Chesterfield şi reciful Bellone. Insulele Loialităţii sunt situate la câteva sute de km în larg faţă de aceasta, iar cea mai mare dintre ele, Lifou este un pic mai mare decât Martinica, o altă insulă franceză.

Cu o suprafaţă de 16.372 de km², insula Grande Terre este orientată de la nord-vest la sud-est pe o lungime de peste 400 de km şi având o lăţime între 50 şi 70 de km. Este parcursă pe toată lungimea ei de un lanţ muntos, al cărui cel mai înalt vârf, muntele Panié, are o înălţime de 1.628 de metri. Coasta de est a insulei este mai umedă şi prezintă peisaje tropicale, pe când coasta de vest este mai aridă, are aspect de savană.

Laguna caledoniană are o suprafaţă totală de 24.000 de km², ceea ce face din ea una dintre cele mai întinse lagune din lume după Marea Barieră de Corali australiană. Este înconjurată de o barieră de corali cu o lungime de peste 1.600 de km, situată la o depărtare de mal între 10 şi 50 de km. Temperatura apelor variază între 21°C şi 28°C. Laguna prezintă un bogat ecosistem marin cu o mare diversitate de specii, unele dintre ele specifice acesteia. Nautilis-ul, o fosilă vie din epoca dinozaurilor, este una dintre creaturile marine care trăieşte în apele din jurul Noii Caledonii, fiind unul dintre simbolurile ţării.

Teritoriul se bucură de un climat tropical oceanic, cu o temperatură anuală medie de 22,5°C. Există două anotimpuri, unul cald, din noiembrie până în aprilie, cu temperaturi maximale între 28°C şi 30°C, şi un sezon răcoros cu temperaturi între 20°C şi 23°C. Între cele două, uneori de la sfârşitul lui decembrie până în luna mai, există un sezon umed, al cicloanelor.

Spre deosebire de celelalte insule din Pacific, care se datorează activităţii vulcanice relativ recente, Noua Caledonie este un fragment din străvechiul super-continent Gondwana. Aceasta s-a desprins din continentul Australian acum 85 de milioane de ani, această izolare faţă de restul maselor terestre făcând din Noua Caledonie un mediu de păstrare al unor ecosisteme primitive .

[modifică] Politica

Statutul unic al Noii Caledonii este undeva între o ţară independentă şi un departament de peste mări francez. În urma acordurilor de la Nouméa din 1998, Noua Caledonie se află într-un proces de devoluţie a puterilor către autorităţile locale. Sistemul politic este organizat sub forma unei democraţii parlamentare reprezentative. Parlamentul Noii Caledonii se numeşte Congresul Teritoriului (franceză Congrès du territoire). Cei 54 de membri ai Congresului sunt aleşi prin vot direct pe baza unei reprezentări proporţionale din cele 3 provincii ale Noi Caledonii, pe o durată de 5 ani. Congresul are autoritate în următoarele domenii: taxarea, regimul muncii, sănătatea , igiena şi comerţul exterior şi este de asemenea abilitat să transfere competenţe de la statul francez către puterile locale cu o majoritate calificată de trei cincimi din voturi. De asemenea are dreptul, după anul 2014 să ceară un referendum cu privire la independenţa Noii Caledonii. Există de asemenea şi un Senat Cutumiar, format din 16 membri, aleşi din cele 6 regiuni cutumiare.

Congresul alege membrii guvernului în mod porporţional şi apoi alege preşedintele acestuia, guvernul reprezentând puterea executivă şi fiind responsabil în faţa Congresului. Actualmente, preşedintele guvernului este Marie-Noëlle Thémereau din partea partidului loialist Avenir Ensemble (franceză Viitorul Împreună). Noua Caledonie are de asemenea posibilitatea să fie implicată în cooperări internaţionale cu ţări independente din Oceanul Pacific.

Cele două curente politice întâlnite în Noua Caledonie sunt curentul independist, în general de stânga, şi curentul loialist, în general de dreapta. Marea majoritate a populaţiei non-europene şi non-melaneziene (asiatici, polinezieni, etc.) sunt în general loialişti, dar există şi europeni independentişti sau melanezieni (kanak) loialişti.

Noua Caledonie rămâne încă parte integrantă a republicii franceze, locuitorii săi fiind cetăţeni francezi. Aceştia participă în alegerile prezidenţiale şi parlamentare franceze, Noua caledonie având 3 posturi în Parlamentul Franţei (2 deputaţi şi un senator). Statul francez este reprezentat de un înalt comisar al republicii (franceză Haut-Commissaire de la République), care este şeful serviciilor civile şi care participă la reuniunile guvernului local. Republica franceză rămâne unica autoritate competentă în anumite domenii cum ar fi: afacerile externe, justiţia, apărarea, ordinea publică şi finanţele.

[modifică] Diviziuni

Din punct de vedere administrativ, Noua Caledonie este împărţită în 3 provincii:

• Provincia Insulelor Loialităţii (franceză Province des îles Loyauté);
• Provincia Nord (franceză Province Nord), în nordul insulei Grande Terre;
• Provincia Sud (franceză Province Sud), în sudul insulei Grande Terre şi cea mai populată;

Reprezentanţii provinciilor, 14 membri pentru Provincia Insulelor Loialităţii, 22 de membri pentru Provincia Nord şi 40 de membri pentru Provincia Sud, sunt aleşi prin vot universal proporţional, cu un prag minim de 5%. Alegerile parlamentare locale se organizează în circumscripţii ce corespund provinciilor.

Fiecare provincie este subdivizată în comune, existând un număr total de 33 comune. O comună este partajată între cele două provincii ale insulei principale.

În paralel cu administraţia locală, există un nivel administrativ ce se ocupă de afacerile tribale ale populaţiei Kanak. Există astfel opt arii cutumiare (franceză aires coutumières) a căror jurisdicţie nu se întinde asupra populaţiilor non-Kanak. Ariile corespund aproximativ limbilor indigene sau/şi zonelor ocupate de triburi îninte de venirea francezilor. Fiecare arie are un consiliu cutumiar propriu, a cărui compoziţie este fixată în funcţie de uzanţele proprii.

[modifică] Economia

Noua Caledonie deţine mai mult de 20% din rezervele mondiale de nichel, acesta fiind principalul produs de export cu aproape 90% din totalul exporturilor. Datorită scăderii preţului de bază al acestuia, în anii '90 economia a avut de suferit, dar în ultimii ani situaţia s-a îmbunătăţit datorită creşterii cererii.

Agricultura este puţin dezvoltată, datorită lipsei terenurilor cultivabile, astfel că teritoriul este obligat să importe mare parte din alimente (aproximativ 20% din importurile totale). Împreună cu pescuitul, aceste activităţi reprezintă doar 6% din PIB, dar angajează 30% din populaţie.

Turismul este foarte dezvoltat, majoritatea turiştilor provenind din Japonia, Australia şi Noua Zeelandă. Franţa subvenţionează puternic insula, peste 25% din PIB reprezentând transferuri financiare pentru aceasta.

Moneda utilizată este francul CFP care este fixată de euro la un curs de 0.00838 de euro pentru un franc CFP. Aceasta este emisă de filiala locală a Băncii Franţei cu sediul la Nouméa, şi este utilizată şi în celelalte teritorii franceze din Pacific.

[modifică] Diverse

În Noua Caledonie, cunoaşterea proprietăţilor plantelor medicinale care combat intoxicaţiile a dus la iniţierea unei campanii publice. Au fost difuzate informaţii legate de utilizarea unor plante în cazul intoxicaţiei cu o toxină conţinută de o specie locală de peşte.

[modifică] Galerie

Formaţiune cotieră la Hienghène	Farul Amédée la Nouméa	Atolul Ouvéa	Golful Upi pe Insula Pinilor
Golful Saint-Joseph pe Insula Pinilor	Pirogă tradiţională din Insula Pinilor	Chioşcul din piaţa cocotierilor în Nouméa	Fontaine Céleste, piaţa cocotierilor din Nouméa
Un râu bogat în oxizi de metal în sudul insulei Grande Terre.	Grup de femei indigene	Golful ţestoaselor, lângă Bourail.	Lângă Ouvéa, 25km de nisip alb...

[modifică] Legături externe

• fr Situl guvernului Noii Caledonii
• fr Universitatea Noii Caledonii