Scriere
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
Scrierea reprezintă metoda de conservare a cuvintelor vorbirii prin înregistrarea lor pe un suport, folosind anumite semne sau simboluri. Tot termenul scriere denumeşte şi textul astfel înregistrat. Astfel, scrierea se deosebeşte atît de picturile rupestre şi de pictură în general, cît şi de înregistrările audio, fotografice sau video.
[modifică] Istoric
Evoluţia scrisului de la primele înregistrări de informaţie de tipul crestăturilor pe răboj sau al nodurilor pe sfoară pînă la sistemele de scriere de astăzi este un fenomen complex şi îndelungat. Nu se poate preciza cînd au apărut primele scrieri propriu-zise, întrucît suportul acestora a fost de bună seamă distrus de trecerea timpului. Cele mai vechi scrieri păstrate pînă la noi se consideră a fi cele din Mesopotamia mileniului al patrulea î.Hr. Scrierea cuneiformă inventată aici şi rafinată mai apoi în mileniul al treilea î.Hr. derivă din tehnica de însemnare în tăbliţe de lut a bunurilor comerciale.
Recent, cercetătorii au descoperit inscripţii făcute pe carapace de broaşte ţestoase în China (situl arheologic Jiahu din provincia Henan).[1] Obiectele au fost datate la anul circa 6600 î.Hr., deci inscripţiile ar fi cu peste 2000 de ani mai vechi decît cele din Mesopotamia. Totuşi, pentru că descifrarea inscripţiilor încă nu s-a putut realiza, nu se poate stabili dacă ele reprezintă într-adevăr un text.
În Europa cele mai vechi scrieri par a fi cele de pe Tăbliţele de la Tărtăria, descoperite la Tărtăria în judeţul Alba, România, şi datate la circa 4000 î.Hr. Aceste inscripţii sînt însă prea sumare pentru a ne permite o descifrare.
De asemenea scrieri foarte vechi ni s-au păstrat de la civilizaţiile egipteană, Maya, a văii Indusului, feniciană şi altele.
