Determinant (gramatică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În gramatică, un determinant este un termen subordonat altui termen, regent (determinat), în cadrul unui raport sintactic. Determinantul precizează, lămurește sau restrânge sensul regentului. În limba română, adjectivul și numeralul sunt în mod obișnuit determinanți ai substantivului, iar adverbul determinant al verbului. Exemple: zi luminoasă, trei cărți, pagina a doua, merge greu. Și alte părți de vorbire pot deveni determinanți într-o relație binară (cu sau fără elemente relaționale): trotuarele străzilor, nuia de salcie, fruntea lui, stăpânire de sine, dorința de a citi, mașină de cusut, mersul înainte, omul de acolo, halal prieten[1].

Determinantul exprimat printr-un substantiv, un adjectiv, un numeral, un pronume, un verb, un adverb sau o interjecție este concret, dispunând de un conținut lexical precis (exemplele de mai sus).

Alt tip de determinant este cel abstract, care nu are conținut lexical, ci numai semnificație gramaticală. Astfel de determinanți sunt, în română, articolul hotărât, articolul nehotărât, articolul demonstrativ, articolul posesiv și adjectivele pronominale. Exemple: vinul, un copil, cel mare, ai vecinilor, Ileana însăși, străbunii noștri, care piesă?, știu ce ochelari, acești brazi, fiecare rând, niciun cuvânt[2]. În general, în gramaticile limbii franceze, determinant este considerat a fi numai cel abstract, fiind definit ca un cuvânt care trebuie să însoțească în mod necesar un substantiv comun pentru ca să rezulte un grup nominal corect format[3].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Constantinescu-Dobridor, 1980, p. 151.
  2. ^ Constantinescu-Dobridor, 1980, p. 19.
  3. ^ Kalmbach, 2013.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]