Limba muntenegreană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
muntenegreană
црногорски, crnogorski
Vorbită în  Muntenegru
Serbia Serbia
Albania Albania
Număr de vorbitori 144 838 (recensământul din 2003)
Sistem de scriere latin și chirilic
Tipologie lingvistică diversă, normal SVO
Clasificare
limbi indo-europene
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în  Muntenegru
Această pagină poate conține caractere Unicode.


Limba Muntenegreană (Crnogorski jezik, Црногорски језик, se citește: Țârnogorski Yézik) este un nume dat limbii sârbo-croate vorbită exclusiv de Muntenegreni; deasemenea este o formă standardizată a dialectului Shtovakian a limbii sârbo-croate vorbită în Muntenegru. Același subdialect Shtovakian stă la baza limbii croate, bosniacă, și sârbă, așadar toate aceste limbi sunt inteligibile (pot fi înțelese și vorbite între vorbitori) fără nici o problemă, în ciuda standardelor naționale a fiecărui stat în parte.

Ideea separării Limbii Muntenegrene de sârbă a apărut în anii 90', și a dobândit aval în anii 2000, de către susținătorii independenței Muntenegrului. Limba muntenegreană a devenit limbă oficială a Muntenegrului odată cu ratificarea noii constituții în Octombrie 2007. Standartul de scriere și pronunțare se află sub dezbatere până astăzi. Ortografia sa a fost hotărâtă pe 10 iulie 2009, cu adăugarea a 2 litere noi la alfabetul limbii muntenegrene, deși gramatica și regulile de scriere așteaptă să fie aprobate în următorul timp.

Vorbitori și statut[modificare | modificare sursă]

La recensământul populației din 2011, s-au declarat de naționalitate muntenegreană 278.865 de persoane, adică 44,98% din populație, 178.110 (28,73%) declarându-se sârbi. În ceea ce privește limba, 265.895 au declarat că limba lor maternă este sârba, și 229.251 că aceasta este muntenegreana. Prin urmare, 42,88% din locuitorii Muntenegrului consideră că vorbesc sârbește, iar 36,97% că vorbesc muntenegreana[1]. Mai există date despre muntenegrenii din următoarele țări:

  • Serbia: 69.049 de persoane de naționalitate muntenegreană[2]. Deși chestionarul conține o întrebare despre limba maternă a recenzaților, numărul vorbitorilor de muntenegreană nu este menționat.
  • Croația: 4.926 de persoane de naționalitate muntenegreană [3] și 460 de persoane cu limba maternă muntenegreană[4].
  • Slovenia: 2.660 de persoane de naționalitate muntenegreană. Nu sunt date despre vorbitorii de muntenegreană[5].

Muntenegreana este limbă oficială numai în Muntenegru, limbile minorităților naționale (sârba, bosniaca, albaneza și croata) fiind și ele de folosință oficială[6].

Variante regionale[modificare | modificare sursă]

Muntenegrenii vorbesc două graiuri ale dialectului štokavian:

  • graiul din Herțegovina de est, același cu cel din această parte a Bosniei și Herțegovinei, vorbit în vestul și nord-vestul Muntenegrului. Este totodată același cu cel vorbit la Dubrovnik, în Croația, și cu cel din Serbia de vest.
  • graiul din Zeta-Sanđakul de sud, vorbit în restul Muntenegrului.

Din punctul de vedere al evoluției sunetului ĕ din limba slavă veche notat cu litera ѣ („iat”), în Muntenegru pronunțarea este (i)jekaviană, ca în Croația, în Bosnia și Herțegovina, și în unele părți din Serbia.

Polemica în jurul ideii de limbă muntenegreană[modificare | modificare sursă]

Adepții ideii de limbă muntenegreană sunt totodată adepții independenței Muntenegrului. Intelectualii din Centrul PEN muntenegrean, protestând împotriva constituției Republicii Muntenegru din 1992, care prevedea că limba oficială a republicii este sârba, aduc ca argument principal dreptul fiecărei națiuni de a-și avea limba proprie, sprijinindu-se pe exemplele limbilor croată și bosniacă. Ei nu neagă apartenența limbii muntenegrene la același diasistem ca și celelalte trei limbi din acesta, dar cer ca limba lor să se numească oficial muntenegreană[7].

Principalul susținător al ideii de limbă muntenegreană a fost profesorul Vojislav P. Nikčević, de la Universitatea din Nikšić, care a dezvoltat această idee încă din 1968, fiind autorul primelor lucrări normative pentru această limbă (vezi mai jos Standardizarea limbii muntenegrene). Adepți ai acestuia sunt Vuk Minić, Sreten Zeković, Jevrem Brković, Rajko Cerović[8].

Ei aduc ca argumente și atestările mai vechi ale termenului „limbă muntenegreană”.

  • Prima atestare datează din 1837, fiind notată de Vuk Stefanović Karadžić care, de altfel, nu accepta decât ideea unei limbi sârbe unitare. Acesta pomenește despre un colonel francez care a vizitat Muntenegrul în 1813, și care credea că limba muntenegreană este un dialect grecesc[9].
  • În 1857, scriitorul sârb Ljubomir Nenadović notează în legătură cu o vizită a sa în Muntenegru: „În toate școlile limba este muntenegreana, în mare parte deosebită de limba aceea recunoscută și frumoasă în care este tradusă Biblia (adică limba sârbă standardizată de Vuk Karadžić – nota noastră). Dacă muntegrenii continuă cu școlile lor ca până acum, atunci peste o sută de ani între cele două limbi va fi o deosebire mai mare decât între portugheză și spaniolă.”[10]
  • Denumirea „limba muntenegreană” mai apare și la alt scriitor sârb, Simo Matavulj. Acesta îl citează pe un muntenegrean care spune că nici cei mai buni actori sârbi nu știu să vorbească po naški „pe limba noastră”, čisto crnogorski „curat în muntenegreană”[11].
  • Elena, prințesă muntenegreană devenită în 1896 regină a Italiei, la sfârșitul unei întrevederi cu ministrul sârb Janjić, care îi face complimente pentru felul în care vorbește limba sârbă, îi replică acestuia că vorbește limba muntenegreană[12].

Sunt și lingviști străini care acceptă ideea de limbă muntenegreană, de exemplu profesorul Paul-Louis Thomas, profesor de limba și literaturile bosniacă, croată, muntenegreană și sârbă la Universitatea Paris IV[13], sau profesorul Svein Mønnesland, de la Universitatea din Oslo[14].

Adversarii ideii de limbă muntenegreană sunt totodată adepții uniunii statale cu Serbia, de exemplu Lidija Tomić, Miodrag Jovanović, Ljubomir Kovačević, Jelica Stojanović, Draga Bojović, Slobodan Kalezić, Zagorka Kalezić, Vuk Cerović, Živko Đurković, cadre didactice la Universitatea din Nikšić; Mihajlo Sćepanović, cercetător la Institutul Limbii Sârbe al Academiei Sârbe de Științe și Arte[15]; Drago Ćupić, reprezentantul Academiei în Consiliul pentru Standardizarea Limbii Sârbe; Mato Pižurica, profesor la Facultatea de filozofie din Novi Sad[16]. Ei aduc ca argument principal faptul că nu există diferențe semnificative între limba vorbită în Muntenegru și cea vorbită în Serbia.

Alt argument este că în general muntenegrenii s-au considerat în decursul istoriei sârbi, deși Muntenegrul a fost multă vreme independent de Serbia. Într-adevăr, Muntenegrul a reușit să-și asigure autonomia în cadrul Imperiului Otoman, ba chiar a devenit practic independent la sfârșitul secolului al XVII-lea, în timp ce Serbia era ocupată efectiv. Independența celor două țări a fost recunoscută de Congresul de Pace de la Berlin în 1878, iar Muntenegrul a rămas independent până în 1918, când a devenit parte a Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, viitoarea Iugoslavie. Potrivit primului recensământ ținut în Muntenegru, în 1909, 94,38% din populație erau creștini ortodocși și 95% erau sârbi după limba maternă[17].

Standardizarea limbii muntenegrene[modificare | modificare sursă]

Acțiunea de standardizare a limbii începe încă din 1997, când apare prima ortografie[18], apoi prima gramatică[19].

În 2003 se înființează la Cetinje Institutul Limbii Muntenegrene și de Lingvistică, sub conducerea profesorului Vojislav Nikčević, cu statut de organizație non-guvernamentală, dar sprijinită financiar de Ministerul Culturii.

În 2004, guvernul modifică planul cadru din învățământ, folosind termenul „limba maternă (sârbă, muntenegreană, croată, bosniacă)” în loc de „limba sârbă”[20].

În 2005 se ține la Podgorica un simpozion internațional pe tema standardizării limbii[21].

După referendumul pentru independență și proclamarea acesteia, se redactează proiectul de constituție, în care se precizează statutul oficial al limbii muntenegrene.

În 2008, Ministerul Învățământului și Științei anunță că din anul 2009, manualele școlare vor fi editate în limba muntenegreană.

În iulie 2009 apare documentul care fixează și oficializează ortografia[22].

În august 2010, guvernul aprobă gramatica oficială a limbii muntenegrene, iar volumul care o cuprinde apare la 4 septembrie 2010[20].

Particularitățile limbii muntenegrene[modificare | modificare sursă]

Ca în cazul limbii croate, tendința în standardizarea limbii muntenegrene este de a accentua deosebirile față de limba sârbă standard, deci de a stabili ca norme, pe lângă particularități deja admise în sârbocroată, și alte particularități regionale.

Scriere și fonologie[modificare | modificare sursă]

Limba muntenegreană se scrie cu alfabetul chirilic și cu cel latin, ceea ce se precizează și în constituția țării, existând tendința de a folosi mai mult alfabetul latin[23]. Sunt aceleași alfabete pe care le folosesc limbile sârbă și croată (vezi Limba sârbă. Corespondența scriere–pronunțare). Însă în alfabetul muntenegrean mai sunt încă două litere, pentru redarea unor foneme specifice. Acestea mai există, dintre limbile slave, în limba poloneză:

Ca în sârbă, numele proprii străine se transcriu fonetic.

Limba muntenegreană se caracterizează prin pronunțarea ijekaviană, cu particularitatea că aici ije este bisilabic, pe când în alte regiuni ale diasistemului este un diftong. Această particularitate era deja acceptată de normele limbii sârbocroate. Numai în muntenegreană, acest ije s-a extins și la cuvinte în care nu se explică prin evoluția lui „iat”:

Muntenegreană Sârbă, croată și bosniacă Română
nijesam nisam (eu) nu sunt
tijeh tih acelor(a) (genitiv)
tijema tima acelor(a) (dativ)
ovijeh ovih acestor(a) (genitiv)
ovijema ovima acestor(a) (dativ)

Palatalizarea lui [d], [t], [s] și [z] înaintea lui [e] se petrece acolo unde în sârbă nu are loc, iar în croată și bosniacă este mai redusă:

Muntenegreană Sârbă Croată și bosniacă Română
đe gde gdje unde
đevojka devojka djevojka fată
đeca deca djeca copii
lećeti leteti letjeti a zbura
ćerati terati tjerati a alunga
śedi sedi sjedi șezi (imperativ)
śekira sekira sjekira secure
iźelica izelica izjelica mâncăcios

În vorbirea curentă, grupul vocalic ao, caracteristic, de exemplu, participiului activ al verbelor, se reduce în muntenegreană la a, precum în alte graiuri de pe coasta Mării Adriatice, pe când în celelalte graiuri se reduce la o: rekao sam, reka sam, reko sam ’am spus’; kao, ka, ko ’ca’.

Gramatică[modificare | modificare sursă]

Morfologia și sintaxa limbii muntenegrene nu diferă aproape deloc de cele ale restului diasistemului (vezi Limba sârbă. Gramatică), dar prezintă totuși câteva particularități:

Aceste două particularități țin de caracterul ijekavian al muntenegrenei.

  • Corespondentul pronumelui interogativ ’ce’ este în muntenegreană što, ca în croată, față de šta în sârbă.
  • Se folosește mult infinitivul cu forma scurtă: Oli pjevat? ’Vrei să cânți?’, față de cel cu forma lungă (Hoćeš li pjevati?, în croata standard).

Lexic[modificare | modificare sursă]

Vocabularul muntenegrean nu diferă în esență de cel al diasistemului în general. Totuși sunt destul de multe cuvinte diferite.

Exemple de cuvinte de aceeași origine, dar cu formă diferită de cele din sârbă și croată[25]:

Muntenegreană Sârbă Croată Română
cklo staklo staklo sticlă
đetić dečak dječak băiat
kostanj kesten kesten castan
mrtac mrtvac mrtvac cadavru
omraziti mrzeti / mrziti mrziti a urî
śutra sutra sutra mâine
znaven poznat poznat cunoscut

Exemple de cuvinte diferite, cu același sens în muntenegreană, sârbă și croată:

Muntenegreană Sârbă Croată Română
izvanjac stranac stranac străin (de țară)
glib blato blato noroi
cukar šećer šećer zahăr
oriz pirinač riža orez
razuriti srušiti srušiti a dărâma

Și forma în care se adaptează neologismele poate să difere în muntenegreană:

Muntenegreană Sârbă Croată Română
sufixul -tada (ex. kvalitada) -tet (kvalitet) -teta (kvaliteta) calitate
sufixul -an (ex. Austrijan) -anac (Austrijanac) -anac (Austrijanac) austriac
sufixul -dur(ica) (ex. štimadur(ica)) procenitelj(ica) procjenitelj(ica) prețuitor(oare)

Ca și graiurile croate de pe coasta Adriaticii, muntenegreana are mai multe împrumuturi din limba italiană decât sârba:

  • bastadur(ica) – ’cel/cea care s-a săturat de ceva’, de la basta
  • durati – ’a dura’, de la durare
  • kaseta cu sensul de ’ladă’
  • kušin – ’pernă’, de la cuscino
  • lencun – ’cearșaf’, de la lenzuolo
  • medig – ’medic’, de la medico
  • pjat – ’farfurie’, de la piatto
  • skala cu sensul de ’scară’, de la scala
  • taulin – ’masă’, de la tavolino

Exemple de fraze în muntenegreană și sârbă[modificare | modificare sursă]

Muntenegreană Sârbă Română
Śednik je dura' tri ure. Sastanak/sjednik je trajao tri časa/sata. Ședința a durat trei ore.
Bizin iźede koźetinu iz bronzina. Pas pojede kozije meso iz bronzane posude. Câinele mănâncă carnea de capră dintr-un vas de bronz.
Metni kušin i lencun u koćetu. Stavi jastuk i čaršaf u krevet. Pune perna și cearșaful în pat.
Uljezi u kužinu i iz pašade uzmi pirun, uzmi pjat i metni ih na taulin. Uđi u kuhinju i iz escajga uzmi viljušku, uzmi tanjir i postavi ih na sto. Du-te în bucătărie și ia din bufet o furculiță, ia o farfurie și pune-le pe masă.
Uzeo škatulu furmina i žiže ne patiše. Uzeo kutiju šibica i neprestano ih pali. A luat o cutie de chibrituri și le aprinde încontinuu.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Conform Comunicatului din 12 iulie 2011 al Zavod za Statistiku (oficiul statistic al Muntenegrului) privitor la rezultatele recensământului (accesat la 25 iulie 2011).
  2. ^ Conform datelor recensământului din 2002. (accesat la 9 octombrie 2010)
  3. ^ Populația după naționalitate, recensământul din 2001 (accesat la 9 octombrie 2010).
  4. ^ Populația după limba maternă (accesat la 9 octombrie 2010).
  5. ^ Conform rezultatelor recensământului din 2002 (accesat la 9 octombrie 2010).
  6. ^ Constituția Muntenegrului, art. 13 (accesat la 9 octombrie 2010).
  7. ^ Jezik kao domovina. Deklaracija crnogorskog P.E.N. centra o ustavnom položaju crnogorskog jezika (Limba ca patrie. Declarația Centrului PEN muntenegrean despre situația constituțională a limbii muntenegrene). (accesat la 9 octombrie 2010)
  8. ^ Articole ale acestor autori pe situl www.montenegrina.net. (accesat la 9 octombrie 2010)
  9. ^ În lucrarea sa apărută în limba germană, Montenegro und die Montenegriner (Muntenegrul și muntenegrenii), Stuttgart, 1837, tradus ulterior în sârbă. (accesat la 9 octombrie 2010)
  10. ^ Originalul aici. (accesat la 9 octombrie 2010)
  11. ^ În Bilješke jednog pisca (Notele unui scriitor), operă autobiografică neterminată, apărută mai întâi în foileton, între 1898 și 1903, în revista Letopis Matice srpske din Belgrad.
  12. ^ Originalul aici. (accesat la 9 octombrie 2010)
  13. ^ Interviuri acordate ziarelor Glas și Pobjeda. (accesat la 9 octombrie 2010)
  14. ^ Crnogorski standardni jezik i njegov odnos prema ostalim srednjojužnoslovenskim jezicima (Muntenegreana standard și relația sa cu celelalte limbi slave de centru-sud), în Norma i kodifikacija crnogorskog jezika (Normele și standardizarea limbii muntenegrene), Cetinje, 2005 (accesat la 9 octombrie 2010).
  15. ^ Vezi polemica dintre Mihajlo Sćepanović et Vojislav Nikčević. (accesat la 9 octombrie 2010)
  16. ^ Violeta Arsenić, Govorite li crnogorski? (Vorbiți muntenegreana?), în ziarul Vreme, nr. 478 (4 martie 2000). (accesat la 9 octombrie 2010)
  17. ^ Coperte ale unor gramatici sârbe din Muntenegru din 1838, și din 1900. (accesat la 9 octombrie 2010)
  18. ^ Vojislav Nikčević, Pravopis crnogorskog jezika (Ortografia limbii muntenegrene), Centrul PEN, Cetinje, 1997.
  19. ^ Vojislav P. Nikčević, Gramatika crnogorskog jezika (Gramatica limbii muntenegrene), Dukljanska akademija nauka i umjetnosti, Podgorica, 2001.
  20. ^ a b Mirko Boskovic „Montenegro Says Farewell to ‘Mother Tongue’” (Muntenegru spune adio „limbii materne”), în BalkanInsight.com, 14 septembrie, 2010 (accesat la 25 iulie 2011).
  21. ^ Međunarodni naučni skup „Norma i kodifikacija crnogorskog jezika”. Zbornik radova (Simpozionul internațional „Normele și standardizarea limbii muntenegrene”. Culegere de comunicări), Institut za crnogorski jezik i jezikoslovlje, Cetinje, 2005.
  22. ^ Pravopis crnogorskoga jezika i rječnik crnogorskoga jezika (pravopisni rječnik) [Ortografia limbii muntenegrene și dicționarul limbii muntenegrene (dicționar ortografic)] (accesat la 9 octombrie 2010).
  23. ^ Numai acest alfabet este folosit de exemplu de situl parlamentului și cel al președinției republicii, situl guvernului folosindu-l și pe cel chirilic (accesate la 9 octombrie 2010).
  24. ^ Accentul ar trebui să fie deasupra lui З, dar acest caracter nu există deocamdată în colecțiile de fonturi.
  25. ^ După Sreten Zeković (accesat la 9 octombrie 2010).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • fr Jolić, Borjanka; Ludwig, Roger, Le serbo-croate sans peine (Limba sârbocroată cu ușurință), Chennevières, Assimil, 1972 (manual)
  • ro Sala, Marius; Vintilă-Rădulescu, Ioana, Limbile lumii, Mică enciclopedie, București, E.Ș.E., 1981
  • fr Thomas, P.-L., „Serbo-croate, serbe, croate..., bosniaque, monténégrin : une, deux..., trois, quatre langues ?” (Sârbocroată, sârbă, croată..., bosniacă, muntenegreană: una, două..., trei, patru limbi?) în Revue des Etudes Slaves, nr. 66/1, 1994.
  • fr Thomas, P.-L., „Fonction communicative et fonction symbolique de la langue (sur l’exemple du serbo-croate : bosniaque, croate, serbe)” (Funcția comunicativă și funcția simbolică a limbii (exemplul sârbocroatei: bosniacă, croată, sârbă), în Revue des Etudes Slaves, nr. 70/1, 1998.
  • fr Thomas, P.-L, „Bosniaque, croate, monténégrin, serbe : de l’étude d’une langue à l’identité des langues” (Bosniaca, croata, muntenegreana, sârba: de la studierea unei la limbi la identitatea limbilor), în Revue des Etudes slaves, nr. 74/2-3, 2003.

Legături externe[modificare | modificare sursă]