Limbă standard

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Limba standard este o varietate de limbă care are nu numai norme implicite, ci și norme explicite, adică stabilite artificial, codificate, „legiferate” prin dicționare explicative și ortografice, gramatici, lucrări de cultivare a limbii etc. Se folosește mai ales în scris, este vorbită de așa-numiții vorbitori nativi cu grad relativ înalt de instruire, este predată în școli ca limbă maternă și de asemenea celor care o învață ca limbă străină.

În general limbile folosite relativ de mult timp în formă scrisă au și o variantă standard. Aceasta a fost elaborată în general de cărturari și în special de lingviști, pe baza unuia sau a mai multor dialecte ale limbii respective. Ca exemplu limba germană standard (Standarddeutsch), care se bazează pe varianta sa numită Bundesdeutsches Hochdeutsch (= Hochdeutsch din Germania).

Și limba română este standardizată, și anume prin publicațiile Academiei Române, ca de ex. Dicționarul Ortografic, Ortoepic și Morfologic al limbii române (DOOM).

Un standard stabilit abia în 1982 este cel al grupului de dialecte retoromane, numit „limba romanșă” (rumantsch grischun, romanșa grisună). Standarde și mai recente (din anii 1990) sunt cele ale limbilor bosniacă și muntenegreană.

Dintre limbile care nu au standard poate fi amintită limba aromână, dar există preocupări pentru elaborarea acestuia.

Vezi și[modificare | modificare sursă]