Limbă flexionară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

În tipologia lingvistică, o limbă flexionară este o limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin afixe perfect sudate cu tema cuvântului și având, în general, funcții complexe. Aceste afixe realizează și flexiunea internă sau sintetică a cuvintelor, care, în acest caz, își schimbă forma și au o structură analizabilă din punct de vedere morfologic. Limbi flexionare sunt, de exemplu, româna, franceza, germana etc.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dicționar de terminologie lingvistică, Albatros, București, 1980, p. 269