Limba meglenoromână
| meglenoromână vlășească |
|
| Vorbită în | Grecia, Republica Macedonia, România, Turcia |
|---|---|
| Regiuni | Balcani |
| Număr de vorbitori | limbă maternă: 5000 la 12.000 |
| Sistem de scriere | alfabetul latin |
| Tipologie lingvistică | SVO |
| Clasificare | |
limbi indo-europene
|
|
| Statut oficial și codificare | |
| ISO 639-2 | roa |
| SIL | RUQ |
| Această pagină poate conține caractere Unicode. | |
modifică  |
|
Meglenoromâna este considerată de unii lingviști[1] o limbă autonomă făcând parte din ramura de est a limbilor romanice, împreună cu limbile română, aromână și istroromână. După alți lingviști[2], este un dialect al limbii române, împreună cu dialectele dacoromân, aromân și istroromân. Meglenoromâna nu mai este vorbită decât de o populație estimată între 5.000 și 12.000 de vorbitori meglenoromâni care își spun „vlași”[3], în Macedonia greacă, în câteva sate din Republica Macedonia din fosta Iugoslavie, în câteva sate din România și în nord-vestul Turciei.
Cuprins |
Istorie [modificare]
Meglenoromâna este limba romanică de est a cărei istorie este cel mai puțin cunoscută, deoarece nu are atestări vechi. Pe când aromâna s-a despărțit de celelalte limbi romanice de est în secolul al IX-lea, se presupune că meglenoromâna s-a separat de română într-o epocă mai recentă. Una dintre ipoteze este că aceasta s-a petrecut în secolele XI sau XII. Altă teorie afirmă că meglenoromânii[4] au fost stabiliți în Macedonia de către bizantini abia în secolul al XIV-lea.
Există puține texte scrise în meglenoromână. Primele au fost înregistrate de lingviști[5]. Mai există câteva culegeri de literatură populară[6], și o singură lucrare cultă, o broșură despre creșterea viermilor de mătase[7], cu grafia adaptată după cea română și cu termeni împrumutați din aceasta.
Distribuție geografică [modificare]
Meglenoromâna este vorbită mai ales în Macedonia grecească, în regiunea Meglen, prefecturile Kilkis și Serres, și în mai multe sate din Republica Macedonia apropiate de frontiera cu Grecia. Unul din aceste sate, Huma, are populație majoritar meglenoromână. După Primul Război Mondial, un mare număr de meglenoromâni au emigrat mai întâi în Cadrilater, apoi în județul Tulcea, în comuna Cerna. În 1940, circa 30 de familii s-au așezat în comunele Variaș și Biled din județul Timiș.
Câteva particularități în raport cu româna [modificare]
Meglenoromâna este mai apropiată de română ca aromâna, ceea ce se explică prin despărțirea mai tardivă de prima. Unii lingviști o consideră o limbă de tranziție între cele două.
Particularități fonetice [modificare]
Sunete specifice (cu notația lui Theodor Capidan):
| Sunet | Descriere | Exemplu |
|---|---|---|
| ạ | între [a] și [ə], mai aproape de [a] – numai la început de cuvânt, neaccentuat | ạmpirat (împărat) |
| i | [i] ceva mai „ascuțit” (termenul lui Capidan) decât în română | izvor |
| ǫ | [ɔ] – între [o] și [a], mai aproape de [a] | cǫnt (cânt) |
| dz | [dz] | dzăc (zic) |
| l’ | [ʎ] | il’ă (fiică) |
| ł | „l gutural” (termenul lui Capidan) – mai ales la sfârșit de cuvânt | cał |
| ń | [ɲ] | ńel (miel) |
Sunete existente și în română, cu notația lui Capidan:
| Grafem | Pronunțare | Literă corespunzătoare în română | Exemplu |
|---|---|---|---|
| i̯ | [j] | i | i̯undi (unde) |
| u̯ | [w] | u sau o | u̯ală (oală) |
| dž | [ʤ] | g (înainte de e și i) | džam (geam) |
| ts sau ț | [ʦ] | ț | tser sau țer (cer) |
| tš | [ʧ] | c (înainte de e și i) | tšărapă (ciorap) |
Literele a, ă, b, c, d, e, f, g, h, j, l, m, n, o, p, r, s, ș, t, v, z, precum și grafemele ch și gh redau aceleași sunete ca în română, doar dacă nu fac parte din grupuri de litere pentru notarea unor sunete de mai sus.
Evoluția specifică a unor sunete
| Română | Meglenoromână |
|---|---|
| vocale accentuate de durată medie | vocale accentuate lungi: ā, ē, ī, ō, ū |
| a inițial neaccentuat: afară | căderea lui "a" inițial neaccentuat: fară |
| ă: rău | ǫ: rǫu̯ |
| â: cânt | ǫ: cǫnt |
| e neaccentuat: capete | i: capiti |
| o neaccentuat: dormim | u: durmim |
| f inițial înainte de [i] și [j]: fier | căderea lui f inițial : i̯er |
| ce, ci: ceva | tse, tsi: tsiva |
| ge, gi: ginere | ze, zi: zinere sau dze, dzi: dzinere |
| h inițial sau final: hrănesc | căderea lui h: rănes |
| vi: viu | ghi: ghiu̯ |
Particularități morfologice [modificare]
| Formă | Română | Meglenoromână |
|---|---|---|
| masculin plural | desinența -i semivocalic: lupi | căderea desinenței: lup |
| genitiv | (al) unui împărat | lu un ạmpirat |
| dativ | unui împărat | la un ạmpirat |
| indicativ prezent, persoana I singular, conjugarea a IV-a cu sufix | servesc | căderea lui -c: sirbes |
| indicativ prezent, persoana a II-a singular, conjugarea a IV-a cu sufix | servești | căderea lui -ti: sirbeș |
| infinitiv | infinitiv scurt cu valoare verbală: putem face ceva | infinitiv lung cu valoare verbală: putem fatsiri tsiva |
| gerunziu | plângând | terminația -ăra adăugată la gerunziul propriu-zis: plăngǫndăra |
| categoria aspectului verbal | nesistematizată: încep să învârt | împrumutată din macedoneană: zănvărtes (aspect perfectiv) |
Particularități de topică [modificare]
Meglenoromâna preferă plasarea adjectivului demonstrativ, a adjectivului posesiv, a atributului adjectival și a celui substantival în genitiv înaintea substantivului determinat.
| Română | Meglenoromână |
|---|---|
| dracul acesta sau acest drac | tsista drac(u) |
| stăpânul meu | meu stăpǫn |
| fata împăratului | lu ạmpiratu il’ă |
Particularități lexicale [modificare]
Alături de cuvintele de origine latină, vocabularul meglenoromânei conține multe împrumuturi din limbile învecinate: majoritatea din macedoneană[8], dar și din limbile greacă și turcă. Împrumuturile din aceasta sunt cele mai numeroase în comparație cu celelalte limbi romanice de est.
Note [modificare]
- ^ Alexandru Graur, Ion Coteanu (Acesta o consideră autonomă numai față de română, dar ca subdialect sau dialect al aromânei.)
- ^ Ovid Densușianu, Alexandru Philippide, Sextil Pușcariu, Theodor Capidan, Alexandru Rosetti, Petar Atanasov etc.
- ^ Denumire care poate crea confuzii, dat fiind că este folosită și de istroromâni pentru a se denumi, iar uneori și pentru aromâni.
- ^ Denumire folosită nu de populația respectivă, ci de lingviști, în perspectiva statutului de dialect al limbii române care i se atribuie în mod tradițional idiomului vorbit de această populație.
- ^ Primul dintre aceștia a fost Weigand, Gustav, cu Vlacho-Meglen, eine ethnographisch-philologische Untersuchung, Leipzig, 1892.
- ^ Candrea, I.-Aurel, Texte meglenite. Grai și suflet, fasc. I-II, 1923, 1924; Papahagi, Pericle, Românii din Meglenia. Texte și glosar, București, 1900; Papahagi, Pericle, Meglenoromânii. Studiu etnografico-filologic, vol. I-II, București, 1902 apărute între 1900 și 1930.
- ^ Cum si cată bubili, Salonic, 1907.
- ^ Macedoneana fiind o limbă ausbau creată odată cu Republica Macedonia, pe baza unui dialect bulgăresc, lingviștii care au studiat meglenoromâna înainte de aceasta vorbesc de împrumuturi din bulgară.
Bibliografie [modificare]
- Atanasov, Petar, Meglenoromâna astăzi, București, Editura Academiei Române, 2002
- de Dahmen, Wolfgang, Rumänisch: Areallinguistik III. Meglenorumänisch. În: Günter Holtus, Michael Metzeltin and Christian Schmitt (ed.), Lexikon der Romanistischen Linguistik, Vol. 3, (Tübingen 1989), pp. 436-447.
- Capidan, Theodor, Meglenoromânii, vol. I, Istoria și graiul lor, București, Cultura Națională, 1925
- de Kahl, Thede, Aromunen und meglenitische Vlachen: Wachsendes Interesse in Südosteuropa. Kommentierte Bibliographie 1900-2004. În: Balkan Archiv 28/29 (2003/2004), Veitshöchheim, p. 9-118.
- en Kahl, Thede, The islamisation of the Meglen Vlachs (Megleno-Romanians): The village of Nânti (Nótia) and the "Nântinets" in present-day Turkey. Nationalities Papers 34/1, p. 71-90.
- Sala, Marius et al., Enciclopedia limbilor romanice, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1989
Legături externe [modificare]
- de Petar Atanasov, Meglenorumänisch
- fr Despre situația actuală a aromânei și a meglenoromânei în Grecia
- en Despre situația actuală a aromânilor și a meglenoromânilor în Grecia
- en Helen Abadzi, The Vlachs of Greece and their Misunderstood History
- en Asterios Koukoudis, Studies on the Vlachs
- Capidan, Theodor, Meglenoromânii, vol. II, Literatura populară la meglenoromâni, București, Cultura Națională, 1928
- Capidan, Theodor, Meglenoromânii, vol. III, Dicționar meglenoromân, București, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Națională, Depozitul General Cartea Românească
|
||||||||||||||||||||||||||
