Limba galiciană
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| galiciană (galego) † | |
|---|---|
| Vorbită în: | Spania şi Portugalia |
| Regiuni:Vorbită în: | Galicia |
| Număr de vorbitori: | 3-4 de milioane |
| Loc: | nu în top 100 |
| Sistem de scriere: | alfabetul latin (versiune galiciană) |
| Tipologie: | SVO |
| Clasificare: |
limbi indo-europene |
| Statut oficial | |
| Oficială în: | Comunitatea Autonomă Galicia acceptat în formă orală ca portugheză în Parlamentul European |
| Reglementată de: | Academia Regală Galiciană |
| Coduri de limbă | |
| ISO 639–1 | gl |
| ISO 639-2 | glg |
| SIL | glg en |
| Declaraţia Universală a Drepturilor Omului - Art.1 Todos os seres humanos nacen libres e iguais en dignidade e dereitos e, dotados como están de razón e conciencia, débense comportar fraternalmente uns cos outros. |
|
| Limbă - Listă de limbi - Lingvistică | |
 Procentajul vorbitorilor limbii galiciane în Comunitatea Autonomă Galicia |
|
Limba galiciană (galego în galiciană) este limba proprie a regiunii Galicia şi limbă oficială în această comunitate autonomă alături de limba spaniolă conform constituţiei spaniole din 1978. Este strâns înrudită cu limba portugheză, cu care a format o unitate lingvistică galiciano-portugheză în Evul Mediu. Poate fi predată în şcoli şi în anumite zone din regiunile vecine. Într-o mică parte din regiunea Extremadura, separat de Galicia, unde se vorbeşte un dialect galician fala poate datorită colonistilor galicieni veniţi în timpul recuceririi. În Galicia se vorbesc trei dialecte, unul occidental în zona Rias Baixas o zonă de coastă, dialectul central care ocupă majoritatea teritoriului Galiciei şi cel oriental învecinat cu provinciile León, Zamora şi Asturia.
[modifică] Istorie
Galiciana este rezultatul evoluţiei limbii latine în provincia romană Gallaecia. Recent s-a găsit cel mai vechi document în limba galiciană, care datează din 1228 şi în care sunt scrise privilegiile oraşului Castro Caldelas intitulat „Foro do bo burgo do Castro Caldelas” promulgate de regele Alfonso IX. In secolele posterioare, datorită dominaţiei limbii castiliene sau spaniole în rândul nobilimii galiciene, s-a îndepărtat galiciana din administraţia publică şi a evoluat distinct de limba portugheză, care a cunoscut o expansiune mare în teritoriile coloniale. În aceste secole galiciana era vorbită doar în mediul rural, perioada prelungindu-se până în secolul al XIX-lea şi fiind cunoscută sub numele de „séculos escuros” (secolele obscure). La sfârşitul secolului al XIX-lea se produce o mişcare literară numită Rexurdimento, în care apar autori precum Rosalía de Castro, Curros Enríquez,Valentín Lamas Carvajal sau Eduardo Pondal, care transformă din nou galiciana într-o limbă literară folosită aproape in exclusivitate in poezii. La începutul secolului XX începe să fie folosită in mitingurile partidelor galicieniste.
În 1906 se fundează Academia Regală Galiciană, instituţie însărcinată cu protecţia şi difuzarea limbii. In 1936 este recunoscută ca limbă oficială alaturi de limba castiliană sau spaniolă. În timpul razboiului civil spaniol şi după, au urmat represiuni lingvistice care s-au terminat prin anii 1960. Prin Constituţia spaniolă din 1978 s-a recunoscut limba galiciană ca limbă oficială in regiunea autonomă Galicia. În prezent în regiunea Galicia 80% dintre locuitori folosesc limba galiciană.
