Limba siciliană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Limbile romanice

Limba siciliană este o limbă romanică (considerată și dialect) vorbită în regiunea italiană Sicilia precum și în Malta, Calabria, Statele Unite ale Americii și Canada.

Introducere[modificare | modificare sursă]

Considerată limbă de către autonomiștii sicilieni, însă în mediile științifice considerată dialect italian aparținând graiului centro-meridional, subgrupul meridional extrem, este vorbită la nivel familiar în sudul Italiei (Mezzogiorno).

De interes special sunt și graiurile siciliene din insulele Eoli, Egadi, Ustica, Pantelleria. Este un dialect mult influențat de cultura galormană și de italiana literară.

Este un dialect foarte eterogen:

Subdialecte:

Are multe puncte comune și cu limba română studiate intens de lingviști (ex: intiniriri = a întineri, revelată clar de academicianul Alexandru Rosetti)

Un loc important îl are și argoul răufăcătorilor palermitani, numit U Baccagghiu (studiat de Oana Sălișteanu-Cristea si Cătălin Huică). Denumirea sa provine cel mai probabil din franceză (baclage desemnând încuietoarea de la ușă eufemism pentru codificarea verbală).

U Baccagghiu are niște forme lexicale surprinzătoare și de o finețe caracteristică meridionalismului:

  • Attufari - a trage cu arma - sparare
  • Attufatu - înarmat - armato
  • Crucifissu - mic pumnal în formă de cruce
  • Iranza - durere
  • Luttu - pâine
  • Minula - femeie amantă

Descriere și specificități[modificare | modificare sursă]