Mușchi (anatomie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Muşchi striaţi; Muşchi netezi; Muşchi cardiaci

Mușchiul reprezintă un țesut contractil de culoare roz-roșiatică format din celule musculare ce alcătuiesc corpul mușchiului la capătul căruia se află tendoane. Mușchiul are rol în generarea forței animale și a întreținerii locomoției. Mușchii pot fi voluntari (acționați la comanda creierului) sau involuntari (care lucrează singuri).

Mușchii se așează unul lângă altul sau se suprapun pe planuri. În interstițiile dintre ei se găsesc fasciile care duc vasele sangvine și nervii. Mușchii profunzi acoperă articulațiile; cei superficiali vin în raport cu pielea prin intermediul fasciei de înveliș a segmentului respectiv. Unii mușchi însoțesc în mod constant anumite vase sangvine, contractând cu ele raporturi precise: sunt mușchi-sateliți ai vaselor respective. Ei au o mare importanță practică, constituind repere prețioase în descoperirea acestora (de exemplu, croitorul este satelitul arterei femurale). Mușchii au un rol plastic însemnat. Corpul lor muscular determină prin volum, așezare și starea de contracție sau de relaxare forma exterioară caracteristică a regiunilor.

Numărul mușchilor este dat diferit în surse, fiind greu de stabilit dacă un fascicul poate fi considerat un mușchi aparte sau aparține altui mușchi. Ar fi aproximativ 400 de mușchi în corpul uman.

Clasificare[modificare | modificare sursă]

Mușchii pot fi clasificați după mai multe criterii.

După structură[modificare | modificare sursă]

  1. Mușchi striați, mușchii scheletici;
  2. Mușchi netezi, care intră în alcătuirea organelor interne.

După tendoane[modificare | modificare sursă]

  1. Cu un capăt de prindere;
  2. Cu două capete de prindere (Biceps);
  3. Cu trei capete de prindere (Triceps);
  4. Cu patru capete de prindere (Cvadriceps).

După oasele lângă care se situează[modificare | modificare sursă]

  1. Lungi;
  2. Lați;
  3. Scurți.

După formă[modificare | modificare sursă]

  1. Fusiformi;
  2. Orbiculari;
  3. Pătrați;
  4. Triunghiulari;
  5. Dințați;
  6. Romboizi.

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Proprietățile mușchilor sunt:

  1. Contractibilitatea;
  2. Elasticitatea;
  3. Extensibilitatea;
  4. Excitabilitatea.

Compoziție[modificare | modificare sursă]

Compoziția chimică a mușchilor este de: 75–80% apă, 20–25% substanță uscată. Substanța uscată este de natură organică și anorganică. Materia organică este formată din proteine, contractile (actină, miozină) și necontractile; lipide (fosfolipde), glucide (glicogen), mioglobină și miogen. Materia anorganică, este alcătuită din diferite săruri de potasiu, magneziu(Mg) și calciu (Ca).

Rol[modificare | modificare sursă]

Mușchii au un rol în mișcare, dau formă corpului, dau stabilitate articulațiilor, produc căldură, mențin poziția corpului printr-o permanentă stare de contracție ușoară numita tonus muscular. După modul de mișcare în raportul dintre membre și corp, mușchii execută mișcări de abducție sau de aducție.

Structura mușchilor[modificare | modificare sursă]

Mușchii sunt formați din corpul muscular (venter), adică mușchiul propriu-zis, porțiunea principală, contractilă, și din tendoane, prin care forța musculară se transmite oaselor. Anexele mușchilor sunt formațiuni auxiliare ce ajută activitatea musculară.

Modul de fixare al mușchilor[modificare | modificare sursă]

Un mușchi este liber prin corpul său, dar se fixează prin extremități cu ajutorul a câte un tendon: inserție. În cea mai mare parte, inserția se face pe oase determinând creste, proeminențe sau depresiuni pe suprafața lor. Dar ei se pot fixa și pe alte formațiuni: pe piele (mușchi pieloși), pe membrane fibroase (membrane interosoase la antebraț și la gambă), pe porțiuni îngroșate aponevrotic ale fasciilor de înveliș regionale, pe septe intermusculare, chiar și pe tendoane (lombricalii).

Inserția se face întotdeauna prin intermediul unui tendon. Această porțiune tendinoasă, în unele cazuri, poate fi atât de redusă, încât macroscopic nu se recunoaște; în acest caz se vorbește de o inserție "cărnoasă". În majoritatea cazurilor tendonul este bine dezvoltat; el este necontractil și inextensibil, de culoare albă, foarte rezistent, și de structură conjunctivă fibroasă. Cu toate că are altă structură histologică, totuși trebuie considerat împreună cu corpul muscular formând împreună mușchiul. Forma tendonului este variabilă după cea a corpului muscular: cordon cilindric sau cordon turtit pentru mușchii lungi; când mușchiul este lat, tendonul are formă de lamă lărgită și poartă numele de aponevroză (la mușchii lați ai abdomenului). Arcadele tendinoase sunt formațiuni fibroase, dispuse ca niște arcuri între două inserții. Ele determină un orificiu care de obicei servește pentru trecerea vaselor. Dintre cele două capete de fixare ale mușchiului, unul este considerat, convențional, ca origine (origo), iar celălalt ce inserție terminală (insertio). Originea este așezată proximal, iar inserția terminală - distal.

Alcătuire[modificare | modificare sursă]

Sistemul muscular este alcătuit din totalitatea mușchilor corpului uman și reprezintă partea activă a sistemului locomotor.

Mușchii nefolosiți se atrofiază cu timpul (își reduc din volum). În corpul uman se găsesc aproximativ 500 de mușchi scheletici.

Mușchii corpului uman sunt:

  1. Ai feței (mimicii și masticatori)
  2. Ai gâtului (sternocleidomastoidian și pieliosul gatului)
  3. Ai umărului(deltoid)
  4. Ai spatelui (trapez și marele dorsal)
  5. Ai toracelui -anterior- (pectoral)
  6. Ai abdomenului -anterior- (drept abdominal, oblic extern)
  7. Ai brațului (triceps și biceps)
  8. Ai antebrațului
  9. Ai mâinii
  10. Ai bazinului (fesieri)
  11. Ai coapsei (croitor, aductor, cvadriceps femural)
  12. Ai gambei (gemeni ce se prind de călcâi prin tendonul lui Ahile)

Din punct de vedere histologic o celulă musculară este formată din:

Celula musculară Alte celule
Sarcoplasmă Citoplasmă
Reticulul sarcoplasmatic Reticul endoplasmatic
Sarcozom Mitocondrie
Sarcolemă Membrană celulară

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • V. Ranga; I. Teodorescu Exarcu. Anatomia și fiziologia omului, Editura Medicală, București 1970