Limba retoromană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

retoromană (rumantsch) †

A creat prin: {{{creator}}} în {{{an}}}

Scop: {{{scop}}}

Vorbită în: Elveţia, Italia, Liechtenstein

Regiuni:Vorbită în: Graubünden

Perioadă existenţiei: {{{perioadă}}}

Număr de vorbitori: 35 000

Loc: nu în top 100

Sistem de scriere: {{{sistem de scriere}}}

Tipologie: {{{tipologie}}}

Clasificare:

limbi indo-europene
italice
  romanice
   italo-vestice
    romanice de vest
     galo-iberice
      rheţiene
       retoromană

Statut oficial

Oficială în: Elveţia

Reglementată de: Liga Romanşă

Coduri de limbă

ISO 639–1 rm

ISO 639-2 roh

ISO 639-3 {{{iso3}}}

SIL ROH en

SIL {{{sil2}}}

Text în limba

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului - Art.1
{{{text}}} Tatăl nostru
{{{text}}}

Transliteraţie

{{{transliteraţie}}}

Limbă - Listă de limbi - Lingvistică

Vizitaţi Wikipedia în retoromană!

{{{hartă}}}

Această pagină poate conţine caractere Unicode.

Distribuţia limbilor în cantonul Graubünden din Elveţia.

Limba retoromană este una dintre cele patru limbi oficiale ale Elveţiei, începând cu 20 februarie 1938. Limba retoromană face parte din subgrupa limbilor romanice reţiene, alături de friuliană şi ladină.

Este o limbă romanică vorbită de aproximativ 35.000 de persoane în cantonul Graubünden şi care reuneşte mai multe dialecte cu deosebiri mari între ele: sursilvan, sutsilvan, surmiran, puter şi vallader.

O formă unificată a limbii, standardizată de lingvistul Heinrich Schmid în 1982, poartă numele de „Rumantsch grischun”. Lia Rumantscha (Liga Romanşă) este organizaţia-umbrelă pentru toate asociaţile literare retoromane. Limba astfel standardizată are însă un nivel de acceptare relativ scăzut, ceea ce face ca adesea vorbitorii diferitelor dialecte să se adreseze unul altuia în limba germană, accelerând astfel declinul dialectelor retoromane.

[modifică] Legături externe

[modifică] Vezi şi

v • d • m Limbi indo-europene
Cu text cursiv sunt marcate limbile dispărute.
Limbi indo-iraniene	assameză • avestană • bactriană • baloci • belugistană • bengaleză • caşmirană • dari • hindi • gujarati • kuci • kurdă • maithili • malvi • marathi • nepaleză • oriană • oseţiană • pali • pamiriană • paştună • persană • punjabă • romani • saka • sanscrită • sarmată • scitiană • sindhi • singaleză • şumaşti • tajică • urdu • zazaki
Limbi italice	aragoneză • araneză • aromână (macedoromână) • asturiană • catalană • corsicană (galureză) • dalmată • fala • faliscană • franceză • friuliană • galiciană • istroromână • italiană • ladină • ladino (iudeo-spaniolă) • latină • meglenoromână • mirandeză • neapolitană • occitană • oscană • portugheză • retoromană (rumanci) • română • sardă (campidaneză, logudoreză) • sasareză • spaniolă • umbriană • valonă • venetă
Limbi slave	bielorusă • bosniacă • bulgară • caşubiană • cehă • cnaanică • croată • macedonă • muntenegreană • polabă • poloneză • pomeraniană • rusă • sârbă • sileziană • slavă veche • slavonă veche • slavonă • slovacă • slovenă • slovinciană • sorabă de jos • sorabă de sus • ucraineană
Limbi baltice	curoniană • letonă • lituaniană • prusacă
Limbi celtice	bretonă • celtiberică • cornică • cumbrică • galaţiană • galeză • galică • irlandeză • lepontică • manx • norică • pictică • scoţiană
Limbi germanice	afrikaans • burgundiană • daneză • engleză • engleză veche (anglosaxonă) • feroeză • frizonă • gepidă • germană • gotă • gotă crimeană • idiş • islandeză • longobardă • nordică veche • norvegiană (nynorsk, bokmål) • olandeză • saxonă veche • suedeză • vandalică
Limbi anatoliene	cariană • hitită • liciană • lidiană • luviană • miliană • palaică • pisidiană • sidetică
Alte	albaneză • armeană • greacă nouă • greacă veche • limbile toharice
Limbi cu categorizare incertă: dacă • frigiană • iliră • macedoneană veche • tracă