Imperativ

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Imperativul este un mod verbal personal și predicativ care exprimă o acțiune realizabilă, prezentată ca poruncită sau, cu verbul negat, ca interzisă.

Imperativul în limba română[modificare | modificare sursă]

Morfologie[modificare | modificare sursă]

conjugarea I conjugarea a II-a conjugarea a III-a conjugarea a IV-a
infinitiv în -i infinitiv în
fără sufix cu sufixul -ez tranzitiv intranzitiv fără sufix cu sufixul -esc fără sufix cu sufixul -ăsc
formă pozitivă formă negativă formă pozitivă formă negativă formă pozitivă formă pozitivă formă negativă formă pozitivă formă negativă formă pozitivă formă negativă formă pozitivă formă negativă formă pozitivă formă negativă formă pozitivă formă negativă
cântă! [1] nu cânta! lucrează![1] nu lucra! vezi![2] bate! [1] nu bate! rămâi![3] nu rămâne! dormi![4] nu dormi![5] iubește![1] nu iubi! coboară! [1] nu coborî! hotărăște![1] nu hotărî!
cântați! nu cântați! lucrați! nu lucrați! vedeți! bateți! nu bateți! rămâneți! nu rămâneți! dormiți! nu dormiți! iubiți! nu iubiți! coborâți! nu coborâți! hotărâți! nu hotărâți!

Imperativul are numai forme de persoana a II-a singular și plural. Este singurul mod la care sunt diferențe între formele pozitive și cele negative. Cele pozitive se regăsesc la prezentul indicativ și la prezentul conjunctiv, dar nu totdeauna la aceleași persoane, iar cele negative de singular sunt identice cu forma de prezent infinitiv.

Valori și sintaxă[modificare | modificare sursă]

Valorile principale ale imperativului sunt cele de poruncă (Ieși!) și de interdicție (Nu vorbi!), dar aceleași forme au și alte funcții pragmatice:

  • comandă: Rupeți rândurile!
  • îndemn: Apa e caldă, scăldați-vă.
  • sfat: Folosește un ferăstrău.
  • indicație: Luați-o pe prima stradă la dreapta.
  • cerere insistentă: asta pentru mine!
  • amenințare atenuată: Supără-mă, supără-mă!
  • rugăminte: -mi împrumut zece lei, te rog!, Nu mă uita!
  • invitație: Vino pe la mine.
  • permisiune: Pleacă dacă vrei.
  • îndemn la renunțare: Nu te duce acolo acum.

Imperativul poate fi predicat într-un număr redus de tipuri de propoziție. Considerându-se propozițiile în sine, se poate găsi numai în propoziții imperative pozitive sau negative. Avându-se în vedere sintaxa frazei, imperativul poate fi predicat numai în propoziții principale.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f La fel ca persoana a III-a singular a prezentului indicativ.
  2. ^ La fel ca persoana a II-a singular a prezentului indicativ. Forma sa negativă este suplinită de forma de la prezent conjunctiv: să nu vezi!
  3. ^ La fel ca persoana a II-a singular a prezentului indicativ.
  4. ^ La fel ca persoana a II-a singular a prezentului indicativ. Accentul cade pe o, iar desinența este semivocala i abia perceptibilă.
  5. ^ Accentul pe i, care aici este vocalic.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]