Limba kurdă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

”Limba kurdă este o limba indo-europeană, ramura indo-iraniană, vorbită în regiunea Kurdistan (Ţara Kurzilor sau Pământul Kurzilor), situată în mai multe state: Iran, Irak, Siria şi Turcia.

[modifică] Clasificare genealogică

În cadrul limbilor indo-europene, locul limbii kurde este în familia limbilor iraniene, ramura occidentală a acestora, care cuprinde la rândul său o mulţime de alte limbi cum ar fi: limba avesta - în care Zoroastru (Zarathustra sau Zaradeşt, 599-522 î.e.n.) şi-a compus opera, limba pehlevi (sau medio-persana), limba farisi (limba persană modernă), limba osetină vorbită în Caucazul de Nord etc.

[modifică] Dialectele limbii kurde

Limba kurdă - care nu are o formă unitară până în momentul de faţă - se manifestă printr-o sumedenie de dialecte şi graiuri mai mult sau mai puţin inteligibile reciproc. După părerea unor cercetători - Ali Seydo Ali Gewranî - ar exista patru mari grupuri dialectale kurde: 1) kurmangi de nord, 2) kurmangi de sud, 3) kurmangi de nord-vest, 4) lur şi bakhtiyari. După alţi lingvişti, doar primele două grupuri dialectale amintite ar aparţine limbii kurde.

Răspândirea limbii kurde

[modifică] Kurmangi de Nord (Behdinani)

Acest dialect este vorbit de kurzii care trăiesc în Kurdistanul de Nord-Vest (Turcia), în zona Caucazului de Sud (în Armenia, Georgia, Azerbaidjan), în Kurdistanul de Sud-Vest (Siria), în guvernoratul Dahok din Kurdistanul de Sud (Irak), precum şi într-o zonă întinsă din regiunea Khorasan (Iran).

[modifică] Kurmangi de Sud

Acest dialect este vorbit de kurzii ce trăiesc în Kurdistanul de Sud (Irak) la sud de linia Ruwanduz - Mosul, în Kurdistanul de Est (Iran) în zona aflată la sud şi sud - est de lacul Urmia (Rezaieh) până la hotarul cu guvernoratele Lurestan şi Bakhtiyari. Din acest grup dialectal, se disting mai multe dialecte, dintre care unele cu un înalt prestigiu cultural: sorani şi babani vorbite în guvernoratele Suleimaniya, Kirkuk şi Arbil (Hewlêr) din Kurdistanul de Sud (Irak), şi kelheri, ardalani şi mukri în Kurdistanul de Est (Iran). De asemenea, tot de acest grup dialectal aparţin şi dialectele hurmani şi gorani.

[modifică] Structura limbii kurde

În ceea ce priveşte topica limbii kurde (exemplele sunt în dialectul Kurmangi de Nord), aceasta este:

• Substantiv - adjectiv: gula sor („floare roşie”; gul „floare”; sor „roşu”, „roşie”);
• Subiect - Circumstanţial - Obiect - Verb: Ez îro te dibînim(„Eu te văd astăzi”. Ez „eu”; îro „astăzi”; te „pe tine”, „te”; dibînim „văd”).

[modifică] Scrierea limbii kurde

Pentru scrierea limbii kurde se folosesc, în momentul de faţă alfabetul arab (cu unele modificări specifice) în Irak şi Iran şi alfabetul latin - de asemenea, cu unele semne diacritice specifice - în Turcia, Siria, Liban. De asemenea, până nu demult, s-a folosit şi alfabetul chirilic (cu unele semne preluate din alfabetul latin pentru notarea sunetelor kurde fără corespondent în rusă) în Armenia, Azerbaidjan şi Georgia, însă a fost înlocuit cu cel latin.

[modifică] Statutul limbii kurde

Limba kurdă a fost interzisă, în diferite perioade, de statele din care face parte Kurdistanul şi înca mai este în unele dintre ele. În Irak, ea a fost declarată, în 1972, egală în drepturi cu limba arabă numai în regiunile locuite de kurzi, şi, de asemenea, s-a bucurat de aceleaşi drepturi cu limbile popoarelor din Uniunea Sovietică în republicile sovietice în care se vorbea.

[modifică] Bibliografie

• George Grigore. 1997. Poporul kurd – file de istorie. Bucureşti: Interprint. ISBN 973-98111-0-8
• George Grigore, Şêro Berazî. 1998. Ghid de conversaţie kurd-român – Rêkêşa axaftina kurdî-romanî. Bucureşti: Editura Kriterion. ISBN 973-2605337