Parte de vorbire

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gramatică
Morfologie
Parte de vorbire
Flexibilă
Adjectiv
Articol
Numeral
Pronume
Substantiv
Verb
Neflexibilă
Adverb
Conjuncție
Interjecție
Prepoziție
Locuțiune
Sintaxă
Cazuri
Sintaxa propoziției
Parte de propoziție
Sintaxa frazei
Propoziție subordonată


Părțile de vorbire sunt cuvinte sau locuțiuni verbale care fac parte din 10 clase gramaticale grupate după:

  • sensul lexical - ceea ce exprimă
  • forma lor - caracteristici morfologice
  • posibilitatea de a îndeplini anumite funcții sintactice.



Cel mai important rol în clasificarea părților de vorbire îl are sensul lexical, adică ceea ce exprimă fiecare parte de vorbire. Astfel

  1. substantivul - indică obiecte,
  2. pronumele - ține locul unui substantiv,
  3. numeralul - exprimă un număr sau o determinare numerică,
  4. adjectivul - exprimă o proprietate a unui obiect,
  5. verbul - exprimă o acțiune sau o stare,
  6. adverbul - exprimă o caracteristică a unei acțiuni sau a unei stări,
  7. interjecția - exprimă exteriorizarea unui sentiment, a unei stări fizice sau psihice sau a unui sunet,
  8. articol - parte de vorbire care determină o altă parte de vorbire (de obicei un substantiv) și marchează diverse funcții gramaticale și stilistice ale acesteia.
  9. conjuncția - parte de vorbire neflexibilă. Conjuncția nu are funcție sintactică și are rol morfologic auxiliar. Ea se analizează gramatical cu partea de vorbire care o însoțește.
  10. prepoziția - nu au sens de sine stătător și sunt simple instrumente gramaticale ce servesc la stabilirea unor raporturi gramaticale.