Parte de vorbire
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Părţile de vorbire sunt cuvinte sau locuţiuni verbale care fac parte din 10 clase gramaticale grupate după:
- sensul lexical - ceea ce exprimă
- forma lor - caracteristici morfologice
- posibilitatea de a îndeplini anumite funcţii sintactice.
Cel mai important rol în clasificarea părţilor de vorbire îl are sensul lexical, adică ceea ce exprimă fiecare parte de vorbire. Astfel
- substantivul - indică obiecte,
- pronumele - ţine locul unui substantiv,
- numeralul - exprimă un număr sau o determinare numerică,
- adjectivul - exprimă o proprietate a unui obiect,
- verbul - exprimă o acţiune sau o stare,
- adverbul - exprimă o caracteristică a unui acţiuni sau a unei stări,
- interjecţia - exprimă exteriorizarea unui sentiment, a unei stări fizice sau psihice sau a unui sunet,
- articol-parte de vorbire care determină o altă parte de vorbire (de obicei un substantiv) şi marchează diverse funcţii gramaticale şi stilistice ale acesteia.
- conjuncţia-parte de vorbire neflexibilă. Conjuncţia nu are funcţie sintactică şi are rol morfologic auxiliar. Ea se analizează gramatical cu partea de vorbire care o însoţeşte.
- prepoziţia -nu au sens de sine stătător şi sunt simple instrumente gramaticale ce servesc la stabilirea unor raporturi gramaticale.
