Limbă creolă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Conform tradiției lingvistice, prin limbi creole se înțeleg în mod curent, în primul rând, limbile formate la începuturile epocii moderne drept derivate din limbile europene, romanice (portugheza, franceza, spaniola etc.) sau germanice (germana, engleza, olandeza), în fostele posesiuni (colonii) ale puterilor respective de pe alte continente. Există însă și limbi creole bazate pe limbi aparținând altor familii lingvistice. Limbile creole reprezintă mijlocul de comunicare a peste 9 milioane de vorbitori, majoritatea - circa 8 milioane - vorbind creola franceză.

Cuvântul "creol" provine din portughezul crio(u)lo (probabil derivat de la participiul trecut criado al verbului latin criar (creare), însemnând la origine "crescut în casa stăpânului", apoi "născut în colonii (din părinți europeni)" (în opoziție cu "venit din Europa"); în zona americană însemna și "negru născut în colonii" (în opoziție cu "originar din Africa"). Termenul "metis" era aplicat la limba europeană "coruptă" folosită de negri sau de albii "creoli" în raporturile lor cu negrii. Limbile creole prezintă atât asemănări cât și deosebiri, atât față de limbile necreole, cât și față de așa-numitele pidgin-uri.

Limbile creole romanice[modificare | modificare sursă]

Limbile creole romanice sunt incluse în grupa de limbi numită de unii lingviști „Romania nouă” (a nu se confunda cu România sau româna), ele fiind considerate limbi romanice din „generația a doua”. Au la bază una din următoarele trei limbi romanice: portugheza, franceza, spaniola. Ele s-au constituit în „Romania nouă” în general în secolele al XVII-lea - al XVIII-lea, ca urmare a expansiunii maritime și coloniale a țărilor europene respective. Sunt vorbite în zone geografice foarte depărtate între ele:

  • America (Statele Americii de Nord, America Centrală și de Sud, Antile) - creola franceză, creola portugheză, creola spaniolă
  • Africa de vest - creola portugheză
  • Oceanul Indian - creola franceză
  • Asia de sud și sud-est - creola portugheză și creola spaniolă.

Utilizate, în general, limitat la diverse împrejurari ale existenței cotidiene, creolele romanice nu dispun decât sporadic de mijloacele de impunere ale limbii standard oficiale - anume învățământ, viața publică, presă, emisiuni radio și TV, literatură. O excepție o constituie limba creolă haitiană, o limbă creolă formată pe baza limbii franceze, care are statut de limbă oficială în statul Haiti, alături de limba franceză, dar cu un statut social inferior francezei.

Limbi creole bazate pe lexicul german[modificare | modificare sursă]

Limbi creole malaieze[modificare | modificare sursă]

Există și ceea ce lingviștii denumesc limbi creole malaieze, vorbite în Asia de Sud-Vest:

Toate aceste variante de limbi creole au la bază limba malaieză.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Doina Marta Bejan, Introducere în lingvistica romanică, Univesitatea „Dunărea de Jos”, Galați

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]